 | as |
|
| Combinare [ com-bi-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU combinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului combinare în mai multe dicționareDefinițiile pentru combinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMBINARE: COMBINÁRE, combinări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație. 2. (matematică; la plural ) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit. – vezi combina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMBINARE: COMBINÁRE, combinări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare, combinație. 2. (matematică; la plural ) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit. – vezi combina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru combinare: combináre substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, L. 112 / Plural: combinarenắri / Etimologie: combina] 1 Îmbinare. 2 Combinație. 3 (Chm) Fenomen chimic de unire a două sau a mai multor molecule, atomi sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit. 4 (Mat; lpl) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente diferite între ele (sau elemente identice). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINARE: COMBINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (matematică; la plural ) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINARE: COMBINÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a (se) combina. 2. (matematică; plural ) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. ( Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMBINARE: COMBINÁRE, combinări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) combina. 1. Îmbinare, împreunare. 2. (chimie) Unire a două corpuri simple dînd naștere unui corp compus cu proprietăți noi; combinație. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMBINARE: COMBINARE s. 1. combinație, îmbinare, împreunare, îngemănare, unire. (O combinare de elemente.) 2. armonizare, asortare, potrivire. (combinare a culorilor.) 3. amestecare. (combinare a mai multor substanțe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru combinare: combináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat combinării; plural combinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru combinare: combináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat combinắrii; plural combinắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMBINARE' COMBINÁCOMBINÁBILcombinabilitáteCOMBINAGÍUCOMBINÁREcombinarisiCOMBINÁTCOMBINÁȚIEcombinaționál |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL combinare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului combinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 112 / Plural: combinarenắri / Etimologie: combina] 1 Îmbinare. O combinare de elemente. Combinare a culorilor. Combinare a mai multor substanțe. |
GRAMATICA cuvântului combinare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului combinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul combinare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE combinare? Vezi cuvântul combinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul combinare?[ com-bi-na-re ] Se pare că cuvântul combinare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL combinare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma poliță de asigurare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul combinare are forma: combinări
