eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție combate


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Combate [ com-ba-te ]
VEZI SINONIME PENTRU combate PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului combate în mai multe dicționare

Definițiile pentru combate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a combate
Verbul: a combate (forma la infinitiv)
A combate conjugat la timpul prezent:
  • eu combat
  • tu combați
  • el ea combate
  • noi combatem
  • voi combateți
  • ei ele combat
VEZI VERBUL a combate CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMBATE:
COMBÁTE, combát, verb

III.

1. tranzitiv A lupta împotriva unei idei, a unor atitudini și a persoanelor care le susțin. Orice subapreciere a criticii.și autocriticii, orice încercare de sugrumare a criticii de jos trebuie combătută cu energie. GHEORGHIU-DEJ, Î. demonstrativ 30. Leninismul combate orice tendință de rigiditate, mecanicism și sectarism în lupta politică și învață partidele comuniste să nu renunțe la folosirea aliaților verb reflexiv:emelnici. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2628.

2. tranzitiv (Cu privire la flageluri sociale) A lua măsuri de stîrpire. Echipele sanitare combat cu succes febra tifoidă.

3. intranzitiv (Franțuzism învechit) A lua parte la o luptă, a (se) lupta, a se război. Pîrcălabul leremia Golia... combătea cu o deosebită bravură alăturea cu Ion-vodă, adecă acolo unde lupta era mai crîncenă. HASDEU, vezi 89. Ostași călări și pedestri, purtînd spade și scuturi și combătînd cu fiare sălbatice. ODOBESCU, S. II 188. Mergi de te-narmă, mergi de combate. ALECSANDRI, P. II 155.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

COMBATE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMBATE:
COMBÁTE, combát, verb

III.

1. tranzitiv A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin.

2. tranzitiv A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc.

3. intranzitiv (Franțuzism, învechit) A lua parte la o luptă, a (se) lupta.

– Din limba franceza combattre (după bate).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMBATE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMBATE:
COMBÁTE, combát, verb

III.

1. tranzitiv A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin.

2. tranzitiv A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc.

3. intranzitiv (învechit) A lua parte la o luptă, a lupta.

– Din limba franceza combattre (după bate).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

combate
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru combate:
combáte [Atestat: ALECSANDRI, P. II, 155 / prezentul indicativ: combát / Etimologie: franceza combattre] 1 vi (Frî) A lua parte la o luptă. 2 verb tranzitiv: A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 3 verb tranzitiv: A lua măsuri de stârpire a unui flagel, a unei boli etc.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMBATE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBATE:
COMBÁTE verb

III. trecut

1. A lupta împotriva unor idei, a unor atitudini și a celor care le susțin.

2. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei epidemii, boli etc. [P.i. combát. / < italiana combattere, conform limba franceza combattre].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

combate
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru combate:
combáte (a combate) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele combát, persoana întâi plural: noi combátem, persoana a doua plural: voi combáteți, imperfect persoana a treia singular: el / ea combăteá; conjunctiv prezent 3 să combátă; imperativ persoana a doua singular: tu combáte, persoana a doua plural: voi combáteți; participiu combătút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

combate
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru combate:
combáte (-t, -tút), verb

– A lupta împotriva unor atitudini, idei etc. în franceză combattre, adaptat conjug. lui a bate.

– derivat combatant, substantiv masculin; combativ, adjectiv; combativitate, substantiv feminin, din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului combate: combate-t -tút
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

COMBATE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBATE:
COMBÁTE verb trecut

1. a lupta împotriva unor idei, atitudini și a celor care le susțin.

2. a lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. (după limba franceza combattre)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

combate
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru combate:
combate vezi

1. a se bate cu dușmanul, a se lupta;

2. figurat a se împotrivi, a stăpâni: a combate prejudiciile.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

combate
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru combate:
combate verb vezi BATE. LUPTA. RĂZBOI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

combate
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru combate:
combáte verb → bate
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'COMBATE'
combainístăcombarácombátCOMBATÁNTCOMBÁTECOMBÁTEREcombatíbilCOMBATÍVCOMBATIVITÁTE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL combate
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului combate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Combáte a combate verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele combát, persoana întâi plural: noi combátem, persoana a doua plural: voi combáteți, imperfect persoana a treia singular: el / ea combăteá; conjunctiv prezent 3 să combátă; imperativ persoana a doua singular: tu combáte, persoana a doua plural: voi combáteți; participiu combătút.

GRAMATICA cuvântului combate?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului combate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul combate poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul combate sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE combate?
Vezi cuvântul combate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul combate?
[ com-ba-te ]
Se pare că cuvântul combate are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL combate

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Micul șlem?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
mesmerism
a face cauză comună cu alții în scopuri rele
la unele jocuri de cărți cu licitație situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă douăsprezece din cele treisprezece levate posibile
arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie tilia cordata
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app