 | as |
|
| Comandită [ co-man-di-tă ] VEZI SINONIME PENTRU comandită PE ESINONIME.COM definiția cuvântului comandita în mai multe dicționareDefinițiile pentru comandita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a comandita (forma la infinitiv) A comandita conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comandită: comandítă substantiv feminin [Atestat: ȘTEFĂNESCU, C. 422 / Plural: comanditate / Etimologie: franceza commandité] 1 Contract de asociație în care una din părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. 2 Societate în comandita Societate alcătuită pe baza unui contract de comandită. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMANDITĂ: COMANDÍTĂ, comandite, substantiv feminin Contract de asociație în care una dintre părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. • Societate în comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract. – Din limba franceza commandite. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMANDITĂ: COMANDÍTĂ, comandite, substantiv feminin Contract de asociație în care una dintre părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. • Societate în comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract. – Din limba franceza commandite. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMANDITĂ: COMANDÍTĂ substantiv feminin (În economia capitalistă) Contract de asociație în care una dintre părți (individuală sau colectivă), comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere, pe cînd cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decît în limitele capitalului învestit de el. • Societate in comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDITĂ: COMANDÍTĂ substantiv feminin 1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere față de creditorii ei, iar alții numai în limitele capitalului social investit. 2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăți. ( Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDITĂ: COMANDÍTĂ substantiv feminin Contract de asociație comercială, în care unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere, iar alți asociați răspund numai în limitele capitalului investit. • Societate în comandită = societate bazată pe un astfel de contract. [< limba franceza commandite]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDITĂ: COMANDÍTĂ comanditae forme (în unele țări) Contract de asociere comercială, în care unii asociați răspund de datoriile societății față de creditorii ei cu întreaga lor avere, iar alții, numai în limitele capitalului investit. /<fr. commandite Forme diferite ale cuvantului comandita: comanditae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMANDITA: COMANDITÁ, comanditez, verb I. tranzitiv A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din limba franceza commanditer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMANDITA: COMANDITÁ, comanditez, verb I. tranzitiv A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din limba franceza commanditer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comandita: comandita verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: comanditatéz / Etimologie: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMANDITA: COMANDITÁ, comanditez, verb I. tranzitiv (În economia capitalistă) A împrumuta unei persoane sau unei întreprinderi bani în schimbul unei participări la beneficii și fără a răspunde decît în limitele capitalului învestit. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comandită: *comandítă forme, plural e (în franceză commandite; italiana comándita și accomándita). comerț Societate comercială în care o parte din membri varsă baniĭ necesarĭ fără să ĭa parte la gestiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDITA: COMANDITÁ verb I. trecut A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< limba franceza commanditer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comandita: comanditá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu comanditéz, persoana a treia singular: el / ea și plural comanditeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comandită: comandítă substantiv feminin, genitiv dativ articulat comandítei; plural comandíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDITA: COMANDITÁ verb trecut a furniza fonduri în comandită. ( Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comandita: comanditá (a comandita) verb, indicativ prezent 3 comanditeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comandită: comandítă substantiv feminin, plural comandíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMANDITA' COMANDATÚRĂCOMANDĂUCOMANDÍRCOMANDIRÓVCĂcomanditácomanditárcomanditárăCOMANDITÁREcomanditát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comandită Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comandită dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 422 / Plural: comandităte / Etimologie: franceza commandité] 1 Contract de asociație în care una din părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. 2 Societate în comandită Societate alcătuită pe baza unui contract de comandită. COMANDÍTĂ comandităe forme în unele țări Contract de asociere comercială, în care unii asociați răspund de datoriile societății față de creditorii ei cu întreaga lor avere, iar alții, numai în limitele capitalului investit. Comandita verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: comanditătéz / Etimologie: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. Comanditá a comandită verb, indicativ prezent 3 comanditeáză. |
GRAMATICA cuvântului comandită? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comandită. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comandită poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comandită? Vezi cuvântul comandită desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comandită?[ co-man-di-tă ] Se pare că cuvântul comandită are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL comandită Inţelegi mai uşor cuvântul comandită dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Societate în comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract Societate în comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract Societate in comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract Societate în comandită = societate bazată pe un astfel de contract |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: țârâita substantiv feminin articulat în locuțiune adverbiala cu țârâita?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul comandita se conjugă: ei ele comanditeáză
