 | as |
|
| Comandament [ co-man-da-ment ] VEZI SINONIME PENTRU comandament PE ESINONIME.COM definiția cuvântului comandament în mai multe dicționareDefinițiile pentru comandament din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMANDAMENT: COMANDAMÉNT, comandamente, substantiv neutru 1. Organ de conducere a unei mari unități militare. Ordinul primit de la comandament arăta limpede că materialul de război trebuie cruțat. CAMILAR, N. 1 242. ♦ Loc unde este instalat organul de conducere al unei mari unități militare. Sentinela de la comandament. 2. figurat Precept, poruncă, regulă, normă.(juridic, în expresie) Comandamentul prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somînd pe debitor să plătească datoria, sub sancțiunea scoaterii în vînzare a imobilului acestuia. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comandament: comandament sn [Atestat: MON. OF. (1907) 22 / Plural: comandamente / Etimologie: franceza commandement] 1 Comandă. 2 Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. 3 (Îs) comandament suprem Cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război. 4 Loc unde este instalat comandamentul suprem. 5 (Înv; îs) comandament (prealabil) Act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. 6 (Fig) Sentință. 7 (Fig) Precept. 8 (Lpl) Scop. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMANDAMENT: COMANDAMÉNT, comandamente, substantiv neutru 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. • Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ de conducere. 2. figurat Precept, poruncă, regulă, normă. 3. (juridic) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din limba franceza commandement. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMANDAMENT: COMANDAMÉNT, comandamente, substantiv neutru 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. • Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. figurat Precept, poruncă, regulă, normă. 3. (juridic) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din limba franceza commandement. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDAMENT: COMANDAMÉNT substantiv neutru 1. Autoritate, putere, organ de comandă (la o mare unitate); loc unde se găsește acest organ. 2. (figurat) Sentință, precept, normă, regulă. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. [conform limba franceza commandement, italiana comandamento]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comandament: comandament n. 1. ordin scurt pentru executarea unor mișcări militare; 2. autoritatea puterii celui ce comandă; 3. corp de armată: comandamentul artileriei. Sub raportul administrativ, armata noastră e împărțită în șapte corpuri sau comandamente cu reședința în București, Craiova, Galați, Iași, Constanța, Sibiu și Cluj. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDAMENT: COMANDAMÉNT substantiv neutru 1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.). 2. (figurat) sentință, precept, normă, regulă. 3. (juridic) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. (< limba franceza commandement) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comandament: *comandamént n., plural e (în franceză commandement). Ordin, comandă. (Cu acest înț. maĭ uzitat comandă). Puterea saŭ demnitatea celuĭ care comandă. Personalu și edificiu administrativ al unuĭ corp de armată: comandamentu corpuluĭ III de armată. Lege, precept: comandamentele luĭ Dumnezeŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDAMENT: COMANDAMÉNT comandamente n. 1) Organ de conducere militară. • comandament suprem cel mai înalt organ de conducere militară în timp de război. 2) Sediu al acestui organ de conducere. comandamentul diviziei. 3) figurat Ordin scurt. /<fr. commandement Forme diferite ale cuvantului comandament: comandamente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru comandament: comandament substantiv verbal CERINȚĂ. EXIGENȚĂ. IMPERATIV. NECESITATE. NEVOIE. OBLIGAȚIE. PRETENȚIE. TREBUINȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comandament: comandamént substantiv neutru, plural comandaménte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comandament: comandamént substantiv neutru, plural comandaménte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMANDAMENT' comándă-prográmcomandáccomândălicomăndăluiCOMANDAMÉNTCOMANDÁNTcomandántăcomandantúrăcomândár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comandament Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comandament dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1907 22 / Plural: comandamente / Etimologie: franceza commandement] 1 Comandă. 3 Îs comandament suprem Cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război. 5 Înv; îs comandament prealabil Act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. COMANDAMÉNT comandamente n. • comandament suprem cel mai înalt organ de conducere militară în timp de război. Comandamentul diviziei. |
GRAMATICA cuvântului comandament? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comandament. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comandament poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comandament? Vezi cuvântul comandament desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comandament?[ co-man-da-ment ] Se pare că cuvântul comandament are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL comandament Inţelegi mai uşor cuvântul comandament dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeJuridic, în expresie Comandamentul prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somînd pe debitor să plătească datoria, sub sancțiunea scoaterii în vînzare a imobilului acestuia Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comandament |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Substantivat la o adică sau regional la dică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul comandament are forma: comandaménte
