 | as |
|
| Colțar [ col-țar ] VEZI SINONIME PENTRU colțar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coltar în mai multe dicționareDefinițiile pentru coltar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colțar: colțár [Atestat: IOANOVICI, tehnică 141 / Plural: coltari sm, coltare sn / Etimologie: colț + -ar] 1 substantiv masculin (Înv) Canin. 2 substantiv masculin (Bot; reg; lpl) Comaci (Trapa natans). 3 (Țes; lpl) Zimțar. 4 substantiv masculin Instrument de fier, ale cărui extremități țin pânza sau materialul întins. 5 substantiv masculin (Îvp) Vergele metalice cu capetele dințate folosite în timpul țesutului. 6 substantiv masculin Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașază la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. 7 substantiv masculin (Pop) Lemn de aproximativ doi metri înălțime, sprijinit de două brațe, la drugii carului. 8 sn (Reg) Grapă. 9 sn (Reg) Zgardă cu cuie la câini. 10 sn Bocanci cu ținte pe talpă. 11 sn Echer. 12 sn (Îs) coltar drept Unealtă de dulgherie sau de tâmplărie folosită pentru marcarea unghiurilor drepte. 13 sn (Îs) coltar cu limbă Unealtă de dulgherie sau de tâmplărie folosită pentm marcarea unghiurilor de diferite dimensiuni. 14 sn (Înv) Unealtă de zidărie pentm controlul unghiurilor drepte Si: (înv) ghiunie. 15 sn Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 16 sn Bară profilată, din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. 17 sn (Tip) Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. 18 sn Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 19 sn (Reg) Clin. 20 sn Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere. 21 sn Dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 22 sn Masă triunghiulară așezată într-un colț al camerei. 23 sn Canapea de colț. 24 am (Teh; înv) Oțel coltar Bară de oțel profilat cu una din dimensiuni mai mari decât celelalte două. 25 am (Mol) Stâlp coltar Fiecare dintre cei patru stâlpi care se pun în cele patru colțuri ale casei. 26 sn (Reg) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLȚAR: COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, substantiv neutru, (6) colțari, substantiv masculin 1. substantiv neutru Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. substantiv neutru (regional) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. substantiv neutru Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 4. substantiv neutru Echer. 5. substantiv neutru Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. – Colț + sufix -ar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLȚAR: COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, substantiv neutru, (6) colțari, substantiv masculin 1. substantiv neutru Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. substantiv neutru (regional) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. substantiv neutru Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 4. substantiv neutru Echer. 5. substantiv neutru Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. – Colț + sufix -ar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru colțar: colțár m. (despre colț). botanică Gogoașă de ristic, gogoașă de tufă, bubușluĭ, gogoașă colțuroasă produsă pe frunzele și fructele stejarului (quercus infectoria) de înțepăturile uneĭ vespiĭ numită cynips gallae tinctoriae și uzitată în medicina ca astringent și în industrie la făcut cerneală și la văpsit cenușiŭ și negru ( vezi hurlup). Încălțăminte cu colțĭ (cu ghimpĭ) ca să te suĭ pe munțĭ, pe stîncĭ. Colțan. substantiv neutru, plural e. Scaun orĭ masă în treĭ colțurĭ de pus în colțu uneĭ camere. Un instrument tipografic de așezat literele în rîndurĭ egale (zis și vingălac). Echer de tîmplar, de rotar, de zidar ș. a. vezi îndreptar. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLȚAR: COLȚÁR, (1) colțare, substantiv neutru, (2) colțari, substantiv masculin 1. Poliță de formă unghiulară sau triunghiulară, așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior (uneori fără uși) în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. Se găseau cîlți, buci și alte lucruri zăhăite prin cele poliți și colțare. CREANGĂ, A. 97. 2. Cui de fier pe care alpiniștii îl prind pe talpa încălțămintei ca să nu alunece pe zăpadă și pe gheață. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLȚAR: COLȚÁR coltare n. 1) Dulap mic sau poliță fixată în colțul unei camere. 2) Instrument în formă de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) Piesă de metal sau de lemn în formă de unghi drept, folosită la confecționarea unei îmbinări. 4) Dispozitiv metalic prevăzut cu o serie de colți, care se prinde de talpa încălțămintei, ca să nu alunece pe gheață, pe stânci etc. /colț + sufix coltarar Forme diferite ale cuvantului coltar: coltare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COLȚAR: COLȚAR s. 1. (Transilvania) cornurar. (Dulăpiorul de colț numit coltar.) 2. (tehnic) echer, (rar) vinchel. (coltar pentru desenul tehnic.) 3. (tehnic) dreptar, echer, (regional) cot, ghiunie. (coltar al zidarului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COLȚAR: COLȚÁR substantiv verbal amnar, cornaci, culegar, culegău, grapă, tindeche, vingalac. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru colțar: colțar substantiv verbal AMNAR. CORNACI. CULEGAR. CULEGĂU. GRAPĂ. TINDECHE. VINGALAC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colțar: colțár (sobă, poliță, echer) substantiv neutru, plural colțáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colțar: colțár2 (sobă, poliță, echer) substantiv neutru, plural colțáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colțar: colțár1 (ramă pentru bocanci) substantiv masculin, plural colțári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colțar: colțár (la bocanci) substantiv masculin, plural colțári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COLTAR' COLSONCOLȚcólțăCOLȚÁNCOLȚÁRcolțăríșCOLȚÁTcoltăucoltăuán |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL colțar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului colțar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Colțár [Atestat: IOANOVICI, tehnică 141 / Plural: colțari sm, colțare sn / Etimologie: colț + -ar] 1 substantiv masculin Înv Canin. 12 sn Îs colțar drept Unealtă de dulgherie sau de tâmplărie folosită pentru marcarea unghiurilor drepte. 13 sn Îs colțar cu limbă Unealtă de dulgherie sau de tâmplărie folosită pentm marcarea unghiurilor de diferite dimensiuni. 24 am Teh; înv Oțel colțar Bară de oțel profilat cu una din dimensiuni mai mari decât celelalte două. 25 am Mol Stâlp colțar Fiecare dintre cei patru stâlpi care se pun în cele patru colțuri ale casei. COLȚÁR colțare n. /colț + sufix colțarar. Dulăpiorul de colț numit colțar. Colțar pentru desenul tehnic. Colțar al zidarului. Dulăpiorul de colț numit colțar. |
GRAMATICA cuvântului colțar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului colțar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul colțar poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE colțar? Vezi cuvântul colțar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul colțar?[ col-țar ] Se pare că cuvântul colțar are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL colțar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma rudă prin alianță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul colțar are forma: colțáre
