 | as |
|
| Colocviu [ co-loc-viu ] VEZI SINONIME PENTRU colocviu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului colocviu în mai multe dicționareDefinițiile pentru colocviu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLÓCVIU: COLÓCVIU colocviui n. 1) Discuție pe o temă științifică. 2) Formă de verificare a cunoștințelor acceptată mai ales în instituțiile de învățământ superior, constând în discuții, lucrări practice sau lucrări de laborator. [silabe -viu] /<lat. colloquium Forme diferite ale cuvantului colocviu: colocviui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLÓCVIU: COLÓCVIU, colocvii, substantiv neutru 1. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 2. Simpozion. – Din latina coloquium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colocviu: colócviu sn [Atestat: STAMATI, despre / Plural: colocviuii / Etimologie: lat colloquium] 1 Discuție pe o temă dată. 2 Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 3 Simpozion. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COLÓCVIU: COLÓCVIU substantiv neutru 1. Convorbire, discuție (științifică). 2. Examinare, control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuții între profesori și studenți, elevi etc. [pronume -viu. / < latina colloquium – convorbire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLÓCVIU: COLÓCVIU, colocvii, substantiv neutru Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din latina colloquium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COLÓCVIU: COLÓCVIU substantiv neutru 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLÓCVIU: COLÓCVIU, colocvii, substantiv neutru Formă de control a cunoștințelor dobîndite de studenți după o perioadă a anului universitar, constînd din discuții între profesori și studenți. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colocviu: colócviu substantiv neutru [-viu pronume -vĭu], articulat colócviul; plural colócvii, articulat colócviile (silabe -vi-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru colocviu: colócviu (colócvii), substantiv neutru – Conversație, discuție, taifas. latina colloquium (secolul XIX0. Forme diferite ale cuvantului colocviu: colócvii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colocviu: colócviu [viu pronume vĭu] substantiv neutru, articulat colócviul; plural colócvii, articulat colócviile (-vi-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru colocviu: colocviu substantiv verbal CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru colocviu: colocviu n. convorbire, dialog. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COLOCVIU' colocviáCOLOCVIÁLcolocvialísmcolocvialitáteCOLÓCVIUcolódăcolodárcăcolodionácolodionáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL colocviu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului colocviu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii COLÓCVIU colocviui n. Colócviu sn [Atestat: STAMATI, despre / Plural: colocviuii / Etimologie: lat colloquium] 1 Discuție pe o temă dată. |
GRAMATICA cuvântului colocviu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului colocviu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul colocviu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE colocviu? Vezi cuvântul colocviu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul colocviu?[ co-loc-viu ] Se pare că cuvântul colocviu are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL colocviu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv și tranzitiv a se da jos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul colocviu are forma: colócvii
