 | as |
|
| Colectiv [ co-lec-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU colectiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului colectiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru colectiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV2, -Ă, colectivi, -e, adjectiv 1. Care rezultă din participarea mai multor persoane (sau lucruri). Trebuie arătate comuniștilor și masei oamenilor muncii marea forță colectivă a partidului, experiența și înțelepciunea colectivă a conducerii partidului, care se călăuzește de învățătura lui Marx, Engels, Lenin, Stalin. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2754. Contract colectiv vezi contract. 2. Care aparține tuturor; obștesc, social. Proprietatea pămîntului și a instrumentelor de muncă să fie colectivă, a tutulor. GHICA, S. 612. Gospodărie (agricolă) colectivă vezi gospodărie. ♦ Care e organizat de mai mulți în vederea unui scop comun. Un salon colectiv de pictură. CAMIL PETRESCU, T. II 7. Societate în nume colectiv vezi societate. ♦ Efectuat de mai mulți autori. Cercetarea științifică este din ce în ce mai mult operă colectivă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 2/6. 23. ♦ Care se referă la ideea de colectivitate. Substantiv colectiv = substantiv care, la singular, numește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. «Făget», «aluniș», «țărănime» sînt substantive colective. Sufix colectiv = sufix cu care se derivă un substantiv colectiv. Sufixele «-et» în «făget», «-iș» în «aluniș» și «-ime» în «țărănime» sînt sufixe colective. Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV1, colective, substantiv neutru Grup de persoane cu interese și concepții comune, organizat pe același loc de producție, în vederea unor scopuri bine determinate și în care fiecare poartă răspunderea muncii de puse, se supune unei discipline liber consimțite și acceptă o conducere unică. Munca de unul singur, tendința de monopolizare a muncii- izvorînd din înfumurare și dispreț boieresc față de colectiv – au consecințe profund dăunătoare asupra muncii de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. • (Adesea în locuţiune adverbiala) În colectiv. Roadele muncii în colectiv dovedesc milioanelor de țărani muncitori că drumul pe care îl arată partidul este singurul care îi va scăpa definitiv de sărăcie și exploatare chiaburească, singura cale care duce la belșug și fericire. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2571. Colectiv de redacție = totalitatea celor care lucrează la redactarea unui periodic sau a unei lucrări științifice. Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățămîntul superior, grupate în jurul unei catedre. De o mare atenție trebuie să se bucure din partea comitetelor de partid colectivele de catedră, lectorii, propagandiștii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV, -Ă, colectivi, -e, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin I. Adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparține tuturor; comun, obștesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. • Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. substantiv neutru Echipă. Colectiv de redacție. Colectiv de catedră. ♦ prin generalizare Grup (organizat) de persoane. III. S. forme (În trecut) Cooperativă Agricolă de Producție. – Din limba franceza collectif, latina collectivus. Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV, -Ă, colectivi, -e, adjectiv, substantiv I. Adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparține tuturor; comun, obștesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. • Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. substantiv neutru Echipă. Colectiv de redacție. Colectiv de catedră. ♦ prin generalizare Grup. (organizat) de persoane. III. S. forme (Ieșit din uz) Cooperativă Agricolă de Producție. – Din limba franceza collectif, latina collectivus. Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV, -Ă I. adjectiv 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv colectiv = substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix colectiv – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral colectiv = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp și spațiu. 2. care aparține tuturor; comun, obștesc, social. II. substantiv neutru grup de oameni care lucrează în același loc de producție, cu interese și concepții comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică. (< limba franceza collectif, latina collectivus) Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colectiv: colectív, colectivă [Atestat: GHICA, S. 612 / Plural: colectivi, colective / Etimologie: franceza collectif] 1 a (despre opere, lucrări) Efectuat de mai mulți autori. 2 a Care aparține tuturor Si: comun, obștesc, social. 3 a Care se referă la ideea de colectivitate. 4 (Îs) Substantiv colectiv Substantiv cu forma de singular, care denumește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca întreg. 5 sn Persoane unite prin muncă și acțiuni comune în vederea acelorași scopuri Cf echipă. 6 a (Îs) Sufix colectiv Sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. 7 sn (Iuz) Cooperativă agricolă de producție. Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV, -Ă adjectiv 1. Rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. 2. Comun, obștesc, social. // substantiv neutru Grup de oameni care lucrează în același loc de producție, având interese și concepții comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, supunându-se unei discipline liber consimțite și acceptând o conducere unică. • Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățământul superior, grupate în cadrul unei catedre. [conform limba franceza collectif, latina collectivus]. Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV1 colectivă (colectivi, colective) 1) Care se face împreună; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Muncă colectivă. Operă colectivă. Contract colectiv. 2) Care aparține tuturor; aflat în posesiunea tuturor; comun; obștesc. Proprietate colectivă. 3) Care exprimă noțiunea de totalitate, de colectivitate. • Substantiv colectiv substantiv care numește o pluralitate de obiecte de același fel, luate ca un tot întreg. /<fr. collectif, latina collectivus Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectivă colectivi colective Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru colectiv: *colectív, -ă adjectiv (latina collectivus). Făcut împreună: muncă colectivă. Care oferă spĭrituluĭ ideĭa uneĭ colecțiunĭ: înțeles colectiv. substantiv neutru gramatică Cuvînt care, deși e la singular, prezentă spirituluĭ ideĭa uneĭ colecțiunĭ, ca mulțime, grămadă, turmă. adverb În mod colectiv. Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-ă -cĭúmb Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru colectiv: colectiv a. 1. ce coprinde mai multe persoane sau lucruri: bilanțul colectiv al moșiilor sale; 2. făcut de mai multe persoane reunite: lucrare colectivă; 3. gramatică se zice despre numele care la singular exprimă o idee de plural, ca mulțime, popor, stol. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV, -Ă adjectiv (conform limba franceza collectif, latina collectivus): în sintagmele derivat colectiv, numeral colectiv, sufix colectiv și substantiv colectiv (vezi). Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTÍV2 colective n. Grup de persoane antrenate într-o activitate comună. colectiv artistic. colectiv științific. /<fr. collectif, latina collectivus Forme diferite ale cuvantului colectiv: colective Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COLECTIV: COLECTIV adjectiv, s. 1. adjectiv comun, general, obștesc, public. (Probleme de interes colectiv.) 2. substantiv ansamblu, formație, trupă. (colectiv artistic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colectiv: colectív1 adjectiv masculin, plural colectívi; forme colectívă, plural colectíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colectiv: colectív (grup, echipă) substantiv neutru, plural colectíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colectiv: colectív2 (echipă, grup) substantiv neutru, plural colectíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COLECTIV' COLECȚIONÁTcolecționézcolecționísmCOLECȚIÚNECOLECTÍVCOLECTÍVĂCOLECTIVÍSMCOLECTIVÍSTcolectivístă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL colectiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului colectiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Colectív, colectivă [Atestat: GHICA, S. 612 / Plural: colectivi, colective / Etimologie: franceza collectif] 1 a despre opere, lucrări Efectuat de mai mulți autori. 4 Îs Substantiv colectiv Substantiv cu forma de singular, care denumește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca întreg. 6 a Îs Sufix colectiv Sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. COLECTÍV1 colectivă colectivi, colective 1 Care se face împreună; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Muncă colectivă. Operă colectivă. Contract colectiv. Proprietate colectivă. • Substantiv colectiv substantiv care numește o pluralitate de obiecte de același fel, luate ca un tot întreg. COLECTÍV2 colective n. Colectiv artistic. Colectiv științific. Probleme de interes colectiv. Colectiv artistic. |
GRAMATICA cuvântului colectiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului colectiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul colectiv poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE colectiv? Vezi cuvântul colectiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul colectiv?[ co-lec-tiv ] Se pare că cuvântul colectiv are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL colectiv Inţelegi mai uşor cuvântul colectiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSubstantiv colectiv = substantiv care, la singular, numește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate Sufix colectiv = sufix cu care se derivă un substantiv colectiv Colectiv de redacție = totalitatea celor care lucrează la redactarea unui periodic sau a unei lucrări științifice Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățămîntul superior, grupate în jurul unei catedre Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv ♦ substantiv colectiv = substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix colectiv – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral colectiv = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp și spațiu Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățământul superior, grupate în cadrul unei catedre |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL colectiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A scoate zer din piatră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul colectiv are forma: colectíve
