|
Colaborare [ co-la-bo-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU colaborare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului colaborare în mai multe dicționareDefinițiile pentru colaborare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLABORARE: COLABORÁRE, colaborări, substantiv feminin Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. 1. Participare activă la munca unui colectiv printr-o contribuție efectivă; muncă în comun. Ceea ce caracterizează relațiile în interiorul pieței lagărului democratic este colaborarea economică și ajutorul reciproc. GHEORGHIU-DEJ, XIX 15. Marile succese obținute de poporul nostru muncitor pe drumul construirii socialismului, sub conducerea partidului și cu ajutorul Uniunii Sovietice, au creat condiții noi, mulțumită cărora s-a înfăptuit o strînsă colaborare frățească între oamenii muncii romîni și ai diferitelor minorități naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52. Ajutorul reciproc și colaborarea frățească stau la baza relațiilor dintre popoarele lagărului democrat unit și puternic. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2602. • Locuţiune adverbiala În colaborare (cu...)= participînd activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun. În colaborare cu școala, părinții sînt datori să urmărească învățătura și odihna copiilor, să-i ajute în organizarea timpului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. 2. Publicarea unei lucrări într-un periodic sau într-o culegere. • (Concretizat) Revista nu plătea colaborarea. PETRESCU, C. vezi 145. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colaborare: colaboráre substantiv feminin [Atestat: C. PETRESCU, C. vezi 145 / Plural: colaborarerắri / Etimologie: colabora] 1 Participare, alături de alte persoane, la realizarea unei acțiuni, a unei opere, a unei afaceri etc. care se efectuează în comun Si: colaborație (1). 2 Publicarea lucrărilor într-un periodic sau într-o culegere Si: colaborare (2). 3 (Îlav) În colaborare (cu cineva) Participând activ la o muncă în comun. 4 (Îal) Împreună cu cineva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLABORARE: COLABORÁRE, colaborări, substantiv feminin Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. • Locuţiune adverbiala În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – vezi colabora. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLABORARE: COLABORÁRE, colaborări, substantiv feminin Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. • Locuţiune adverbiala În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – vezi colabora. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COLABORARE: COLABORÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a colabora; cooperare. 2. formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. (< colabora) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COLABORARE: COLABORARE substantiv conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă colaborare între părți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COLABORARE: COLABORÁRE substantiv feminin Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. [< colabora]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colaborare: colaboráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat colaborării; plural colaborări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colaborare: colaboráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat colaborắrii; plural colaborắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COLABORARE' COLAcolabácolabáreCOLABORÁCOLABORÁREcolaborațieCOLABORAȚIONÍSMCOLABORAȚIONÍSTcolaboraționístă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL colaborare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului colaborare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vezi 145 / Plural: colaborarerắri / Etimologie: colabora] 1 Participare, alături de alte persoane, la realizarea unei acțiuni, a unei opere, a unei afaceri etc. 3 Îlav În colaborare cu cineva Participând activ la o muncă în comun. O perfectă colaborare între părți. O perfectă colaborare între părți. |
GRAMATICA cuvântului colaborare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului colaborare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul colaborare poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE colaborare? Vezi cuvântul colaborare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul colaborare?[ co-la-bo-ra-re ] Se pare că cuvântul colaborare are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL colaborare Inţelegi mai uşor cuvântul colaborare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună cu = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună cu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL colaborare |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ fără restricție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|