 | as |
|
| Cojoc [ co-joc ] VEZI SINONIME PENTRU cojoc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cojoc în mai multe dicționareDefinițiile pentru cojoc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COJÓC: COJÓC, cojoace, substantiv neutru Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu mițe cu tot, care se poartă la țară ca palton. Avea, pe sub cojoacele de vulpe... niște albituri. GALACTION, O. I 274. Vine-o babă-ncet pe stradă în cojocul rupt al ei Și încins cu sfori de tei. COȘBUC, P. I 225. Moș Nichifor... înhamă iepușoarele, își ia cojocul între umere și biciul în mînă, și tiva băiete! CREANGĂ, P. 114. Pe prispă, o babă bătrînă și zbîrcită, culcată pe un cojoc vechi, sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase, EMINESCU, N. 19. • Expresia: A-și întoarce cojocul pe cealaltă parte (sau pe dos) = a-și schimba atitudinea, părerile (deodată și pe neașteptate); a se supăra, a se irita, a întoarce foaia. Nu mă faceți să-mi întorc cojocul pe dos, că... v-oi face acum s-alergați iepurește. ALECSANDRI, T. I 262. Iarnă cu șapte cojoace = iarnă grea (foarte friguroasă). Bradul verde... privește cu-ntristare Cum se primbla prin răstoace Iarna pe un urs călare, Iarna cu șapte cojoace. ALECSANDRI, P. A. 116. Cît îi poate cojocul = cît poate cineva, cît îl ține cureaua. A face cuiva pielea cojoc = a bate zdravăn pe cineva. Vai de cojocul cuiva = vai de el, vai de capul lui, vai de pielea lui. A nu mai întreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a nu mai lăsa (pe cineva) să se gîndească, a lua (pe cineva) repede. Turturica parcă n-ar fi voit, dar calul n-o mai întrebă de ce-i e cojocul; se răpede și-i ia apa și smicelele cu hapca. CREANGĂ, P. 274. Te mănîncă cojocul = nu te astîmperi, nu te potolești; te mânîncă pielea. Fii cuminte, că, de te mănîncă cojocul, acum am eu ac de el. RETEGANUL, P. I 7. A scutura (cuiva) cojocul = a-l bate. A-și teme cojocul = a fi (prea) precaut,, a evita cu prudență riscurile. A avea (sau a găsi, a afla) ac de (sau pentru) cojocul cuiva vezi a c. ♦ (În glumă) Pielea păroasă, blana unui animal. Lupul... Sare asupră-i pe loc, Și îi rupe [cîinelui] din cojoc. PANN, P. vezi I 96. – Variantă: (regional, rar) cojoácă (DELAVRANCEA, S.183) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cojoc: cojóc sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 33/2 / V: cojocoácă substantiv feminin / Plural: cojocoace, (înv) cojocuri / Etimologie: vsl кoжoyχъ] 1 Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu mițe cu tot, cu blana în interior, care se poartă mai mult la țară ca palton Si: blană, bituș, boboi, bundă, burcă, ghebă, gibea, sarică, șubă, tohoarcă. 2 (Pop; fig; îe) A avea (a găsi, a afla) ac de (sau pentru) cojocul cuiva A găsi modalitatea de a îndrepta pe cineva. 3 (Îae) A se răzbuna pe cineva. 4 (Îae) A-i veni de hac cuiva. 5 (Fig; îe) A-și întoarce cojocul pe cealaltă parte (sau pe dos) A-și schimba atitudinea, părerile pe neașteptate Si: a întoarce foaia. 6 (Fig; îe) A nu căuta de ce e cojocul cuiva A-i trata egal pe toți. 7 (Fig; îe) A nu-1 mai întreba pe cineva de ce i-e cojocul A lua pe cineva prin surprindere. 8 (Pop; fig; îe) A cunoaște cui de ce îi e cojocul A ști cu cine ai probleme. 9 (Pop; fig; îe) Cât îi poate cojocul Cât poate cineva Si: căt îl ține cureaua. 10 (Pop; fig; îe) Te mănâncă cojocul! Nu te astâmperi 11-12 (Pop; fig; îe) A scutura (cuiva) cojocul sau A i se face (cuiva) pielea cojoc A bate sau a fi bătut. 13 (Pop; fig; îe) Vai de cojocul cuiva! Vai de pielea cuiva. 14 (Pop; fig; îe) Jocul rupe cojocul Cine se ține de petreceri, sărăcește. 15 (Îae) Jocul se termină cu bătaie. 16 (Pop; fig; îe) Iarnă cu șapte cojocoace larnă foarte grea și friguroasă. 17 (Pex) Blană întrebuințată drept căptușeală. 18-19 (Gmț) Piele cu mult păr sau blana unui animal. 20 (Bot; îc) cojocul-ursului Plantă cu frunza ca cea a mărului. 21 Sul de bumbac bine presat. 22 Pătură de bumbac, obținută în filaturile de bumbac. 23 Dans țărănesc. 24 Melodie pe care se execută acest dans. 25 Dansul împreună cu melodia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cojoc: cojóc n., plural oace (vechea slavă kožuhŭ, despre koža, pele; sîrb. limba bulgară rut. kožuh, de unde și ung. kosók, kosog și ngr kozóka). Haĭnă scurtă saŭ lungă (cu mînicĭ saŭ fără mînicĭ) făcută din blană de oaĭe (saŭ și de alt animal) cusută de o haină de postav saŭ purtată așa cum este, cu pelea afară. Îșĭ scutură baba cojoacele, ninge, maĭ ales în zilele babeĭ (1-9 Martie, cînd poporu zice că o babă, care reprezentă ĭarna, îșĭ scutură cojoacele la munte). A scutura saŭ a scărmăna cuĭva cojocu saŭ blana (cum aŭ cîniĭ, lupiĭ), a-l bate răŭ. A avea ac de cojocu cuĭva, a avea mijloace de a-l constrînge. A-țĭ întoarce cojocu (pe dos), (ca țăranu cînd e timp răŭ), a-țĭ schimba atitudinea, a te arăta maĭ energic. A întreba de ce (din ce) e cojocu, a maĭ perde timpu cu vorba. vezi burcă 1, bitușă, tihoarcă, bondă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COJÓC: COJÓC, cojoace, substantiv neutru 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din piele de oaie prelucrată cu mițe cu tot, care se poartă mai ales la țară ca palton (cu blana înăuntru). • Expresia: Iarnă cu șapte cojoace = iarnă foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi bătut (zdravăn). A nu mai întreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lăsa să se gândească. A-și teme (sau a-și păzi) cocojul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile. 2. Pătură de bumbac bine presată, obținută în filaturile de bumbac. [Variante: (regional) cojoácă substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) kožuhŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COJÓC: COJÓC, cojoace, substantiv neutru 1. Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu mițe cu tot, care se poartă mai ales la țară ca palton (cu blana înăuntru). • Expresia: Iarnă cu șapte cojoace = iarnă foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi bătut (zdravăn). A nu mai întreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa să se gândească. A-și teme (sau a-și păzi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile. 2. Pătură de bumbac bine presată, obținută în filaturile de bumbac. [Variante: (regional) cojoácă substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) kožuhŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COJÓC: COJÓC cojocoáce n. Haină țărănească de iarnă, lungă, făcută din piele de oaie cu mițele înăuntru. • A-și teme cojococul a nu întreprinde nimic riscant; a manifesta prudență. A-și întoarce cojococul pe dos (sau pe partea cealaltă) a) a exprima păreri contrare celor de mai înainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunăvoința de altădată). A avea (sau a găsi) ac de cojococul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kožuhu Forme diferite ale cuvantului cojoc: oáce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cojoc: cojoc n. haină țărănească din blană de oaie fără față și numită (după localități): dulamă, ghebe, ipângea, șubă, suman, zeghe. [slava KOJUKŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COJOC: COJOC substantiv 1. – fam. (13-15 B 166; Moț). 2. Cojocea, R. (Puc). 3. Cojoc/aru; -ărelu (Măneci). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cojoc: cojóc substantiv neutru, plural cojoáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cojoc: cojóc substantiv neutru, plural cojoáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COJOC' cójniccójnițăCOJOÁCĂCOJOÁICĂCOJÓCCOJOCÁRCOJOCĂREÁSĂCOJOCĂRÉSCcojocări |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cojoc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cojoc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 33/2 / V: cojocoácă substantiv feminin / Plural: cojocoace, înv cojocuri / Etimologie: vsl кoжoyχъ] 1 Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu mițe cu tot, cu blana în interior, care se poartă mai mult la țară ca palton Si: blană, bituș, boboi, bundă, burcă, ghebă, gibea, sarică, șubă, tohoarcă. 2 Pop; fig; îe A avea a găsi, a afla ac de sau pentru cojocul cuiva A găsi modalitatea de a îndrepta pe cineva. 5 Fig; îe A-și întoarce cojocul pe cealaltă parte sau pe dos A-și schimba atitudinea, părerile pe neașteptate Si: a întoarce foaia. 6 Fig; îe A nu căuta de ce e cojocul cuiva A-i trata egal pe toți. 7 Fig; îe A nu-1 mai întreba pe cineva de ce i-e cojocul A lua pe cineva prin surprindere. 8 Pop; fig; îe A cunoaște cui de ce îi e cojocul A ști cu cine ai probleme. 9 Pop; fig; îe Cât îi poate cojocul Cât poate cineva Si: căt îl ține cureaua. 10 Pop; fig; îe Te mănâncă cojocul! Nu te astâmperi 11-12 Pop; fig; îe A scutura cuiva cojocul sau A i se face cuiva pielea cojoc A bate sau a fi bătut. 13 Pop; fig; îe Vai de cojocul cuiva! Vai de pielea cuiva. 14 Pop; fig; îe Jocul rupe cojocul Cine se ține de petreceri, sărăcește. 16 Pop; fig; îe Iarnă cu șapte cojocoace larnă foarte grea și friguroasă. 20 Bot; îc cojocul-ursului Plantă cu frunza ca cea a mărului. COJÓC cojocoáce n. • A-și teme cojococul a nu întreprinde nimic riscant; a manifesta prudență. A-și întoarce cojococul pe dos sau pe partea cealaltă a a exprima păreri contrare celor de mai înainte; b a trata pe cineva cu asprime nu cu bunăvoința de altădată. A avea sau a găsi ac de cojococul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. |
GRAMATICA cuvântului cojoc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cojoc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cojoc poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cojoc? Vezi cuvântul cojoc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cojoc?[ co-joc ] Se pare că cuvântul cojoc are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cojoc Inţelegi mai uşor cuvântul cojoc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și întoarce cojocul pe cealaltă parte sau pe dos = a-și schimba atitudinea, părerile deodată și pe neașteptate; a se supăra, a se irita, a întoarce foaia Iarnă cu șapte cojoace = iarnă grea foarte friguroasă Cît îi poate cojocul = cît poate cineva, cît îl ține cureaua A face cuiva pielea cojoc = a bate zdravăn pe cineva Vai de cojocul cuiva = vai de el, vai de capul lui, vai de pielea lui A nu mai întreba pe cineva de ce-i e cojocul = a nu mai lăsa pe cineva să se gîndească, a lua pe cineva repede Te mănîncă cojocul = nu te astîmperi, nu te potolești; te mânîncă pielea A scutura cuiva cojocul = a-l bate A-și teme cojocul = a fi prea precaut,, a evita cu prudență riscurile Iarnă cu șapte cojoace = iarnă foarte grea A scutura cuiva cojocul sau a i se face cuiva pielea cojoc = a bate sau a fi bătut zdravăn A nu mai întreba pe cineva de ce-i e cojocul = a lua pe cineva repede, a nu-l mai lăsa să se gândească A-și teme sau a-și păzi cocojul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile Iarnă cu șapte cojoace = iarnă foarte grea A scutura cuiva cojocul sau a i se face cuiva pielea cojoc = a bate sau a fi bătut zdravăn A nu mai întreba pe cineva de ce-i e cojocul = a lua pe cineva repede, a nu-l mai lasa să se gândească A-și teme sau a-și păzi cojocul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pânză eruptivă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cojoc are forma: cojoáce
