 | as |
|
| Cognaţiune [ cog-na-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU cognaţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cognatiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru cognatiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COGNAȚIUNE: COGNAȚIÚNE substantiv feminin 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingvistică) înrudire a cuvintelor. (< latina cognatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cognațiune: cognațíune substantiv feminin [Atestat: DN3 / Plural: cognatiuneni / Etimologie: lat cognatio] Înrudire naturală în vechiul drept roman. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cognațiune: *cognațiúne forme (latina cognátio, -ónis). Rudenie naturală (de sînge). vezi agnațiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COGNAȚIUNE: COGNAȚIÚNE substantiv feminin Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< latina cognatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cognațiune: cognațiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat cognațiúnii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cognațiune: cognațiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cognațiúnii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COGNATIUNE' cogấlțCOGNACcognăricognátcognațiúnecógnecogníțieCOGNITÍVCOGNÓMEN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cognațiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cognațiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cognațíune substantiv feminin [Atestat: DN3 / Plural: cognațiuneni / Etimologie: lat cognatio] Înrudire naturală în vechiul drept roman. |
GRAMATICA cuvântului cognațiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cognațiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cognațiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cognaţiune? Vezi cuvântul cognaţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cognaţiune?[ cog-na-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul cognaţiune are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sufla în lumânare sau în lampă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
