 | as |
|
| Coerciţie [ co-er-ci-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU coerciţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coercitie în mai multe dicționareDefinițiile pentru coercitie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru COERCIȚIE: COERCÍȚIE (< limba franceza , latina) substantiv feminin Constrîngere; relație în cadrul căreia o persoană, un grup sau o instituție, folosind diferența de putere, își impune ideile și voința altei persoane sau colectivități. ♦ (Dr.) Măsură de constrîngere folosită de organele statului pentru a determina o persoană să-și îndeplinească o obligație. • Coercitie constă din aplicarea unei pedepse privative de libertate, amendă sau lipsirea de unele drepturi. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COERCIȚIE: COERCÍȚIE substantiv feminin Constrîngere a cuiva la împlinirea datoriei; măsură luată pentru asigurarea prezenței cuiva la dispoziția autorităților sau pentru a asigura realizarea unui drept. Mijloc de coerciție. – Pronunțat: -ți-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COERCIȚIE: COERCÍȚIE forme juridic Măsură de constrângere asupra unei persoane pentru a o sili să-și facă datoria sau să îndeplinească prescripțiile autorităților. [G.-D. coerciției; silabe -ci-ți-e] /<fr. coercition Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coerciție: coerciție substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / V: coercitieiune / P: co-ercoercitie / Plural: coercitieii / Etimologie: franceza coercition] (Liv) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație Si: constrângere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COERCIȚIE: COERCÍȚIE substantiv feminin (livresc) Constrângere. ♦ Măsură de constrângere folosită de organele statului pentru a determina o persoană să-și îndeplinească o obligație. – Din limba franceza coercition. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COERCIȚIE: COERCÍȚIE substantiv feminin Constrângere (mai ales în vederea supunerii față de legi). [Gen. -iei, variantă coercițiune substantiv feminin / conform limba franceza coercition, latina coercitio < coercere – a constrânge]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COERCIȚIE: COERCÍȚIE substantiv feminin (livresc) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație. – Din limba franceza coercition. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COERCIȚIE: COERCÍȚIE substantiv feminin constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligațiilor legale). (< limba franceza coercition, latina coercitio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coerciție: coercíție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat coercíția (silabe -ți-a), genitiv dativ coercíții, articulat coercíției Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coerciție: coercíție (livresc) (-ți-e) substantiv feminin, articulat coercíția (-ți-a), genitiv dativ coercíții, articulat coercíției Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COERCIȚIE: COERCIȚIE substantiv (juridic) constrîngere. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COERCITIE' COENOCOENZÍMĂCOERCÍBILcoercibilitáteCOERCÍȚIECOERCIȚIÚNECOERCITÍVCOERÉDECOERÉNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COERCIȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coerciţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Coerciție substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / V: coerciȚieiune / P: co-ercoerciȚie / Plural: coerciȚieii / Etimologie: franceza coercition] Liv Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație Si: constrângere. |
GRAMATICA cuvântului COERCIȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coerciţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COERCIȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coerciţie? Vezi cuvântul coerciţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coerciţie?[ co-er-ci-ţi-e ] Se pare că cuvântul coerciţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COERCIȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a-și lua avânt?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
