 | as |
|
| Codicil [ co-di-cil ] VEZI SINONIME PENTRU codicil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului codicil în mai multe dicționareDefinițiile pentru codicil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru codicil: codicíl sn [Atestat: CAT. MAN. X, 38 / V: codicilcél, codicilchél, codicilchíl / Plural: codicile, codiciluri / Etimologie: franceza codicille, lat codicillus] 1-2 Act întocmit în formă testamentară, prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CODICIL: CODICÍL, codicile, substantiv neutru Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din limba franceza codicille, latina codicillus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CODICIL: CODICÍL, codicile, substantiv neutru Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din limba franceza codicille, latina codicillus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CODICIL: CODICÍL substantiv neutru Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [plural -le, -luri, (substantiv masculin) -li. / < limba franceza codicille, conform latina codicillus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CODICIL: CODICÍL codicile n. juridic Parte suplimentară a unui testament, adăugată după legalizarea acestuia. /<fr. codicille latina codicillus Forme diferite ale cuvantului codicil: codicile Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru codicil: *codicíl n., plural e (latina codicillus, despre codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CODICIL: CODICÍL, codicile, substantiv neutru Adaos sau îndreptare ulterioară care modifică sau completează un testament. – plural și: codiciluri. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CODICIL: CODICÍL substantiv neutru adaos, modificare ulterioară la un testament. (< limba franceza codicille, latina codicillus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CODICIL: CODICIL substantiv (juridic) (învechit) catastișel, răvășel. (codicil la un testament.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru codicil: codicil n. adaos sau schimbare făcută la un testament. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru codicil: codicíl substantiv neutru, plural codicíle/codicíluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru codicil: !codicíl substantiv neutru, plural codicíle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CODICIL' CÓDICEcodicélcodichélcodichílCODICÍLCODICOLOGÍECODÍECODIFICÁCODIFICÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL codicil Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului codicil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii X, 38 / V: codicilcél, codicilchél, codicilchíl / Plural: codicile, codiciluri / Etimologie: franceza codicille, lat codicillus] 1-2 Act întocmit în formă testamentară, prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. CODICÍL codicile n. Codicil la un testament. Codicil la un testament. |
GRAMATICA cuvântului codicil? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului codicil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul codicil poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE codicil? Vezi cuvântul codicil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul codicil?[ co-di-cil ] Se pare că cuvântul codicil are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL codicil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în țel sau în țelul puștii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul codicil are forma: codicíle/codicíluri
