 | as |
|
| Cochetărie [ co-che-tă-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU cochetărie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cochetarie în mai multe dicționareDefinițiile pentru cochetarie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COCHETĂRIE: COCHETĂRÍE, cochetării, substantiv feminin Fel de a fi, purtare, atitudine prin care o persoană caută să placă (mai ales unei persoane de sex opus). Ea privea mîndră drept înainte, cu o inocentă cochetărie, simțind instinctiv că-i studiată. BART, E. 134. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COCHETĂRIE: COCHETĂRÍE cochetariei forme 1) Comportament cochet. 2) Dorința de a plăcea prin originalitatea exteriorului și a comportării. [articulat cochetăria; genitiv dativ cochetăriei; silabe -ri-e] /<fr. coquetterie Forme diferite ale cuvantului cochetarie: cochetariei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cochetărie: cochetăríe substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / Plural: cochetarieii / Etimologie: franceza coquetterie] 1-3 Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COCHETĂRIE: COCHETĂRÍE, cochetării, substantiv feminin Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). – Din limba franceza coquetterie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COCHETĂRIE: COCHETĂRÍE, cochetării, substantiv feminin Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). – Din limba franceza coquetterie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COCHETĂRIE: COCHETĂRÍE substantiv feminin Purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. [Gen. -iei. / conform limba franceza coquetterie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COCHETĂRIE: COCHETĂRÍE substantiv feminin purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. (< limba franceza coquetterie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cochetărie: cochetăríe substantiv feminin, articulat cochetăría, genitiv dativ articulat cochetăríei; plural cochetăríi, articulat cochetăríile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cochetărie: cochetăríe substantiv feminin, articulat cochetăría, genitiv dativ articulat cochetăríei; plural cochetăríi, articulat cochetăríile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cochetărie: *cochetăríe forme (în franceză coquetterie). Gustu de a fi cochet. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cochetărie: cochetărie forme dorință de a plăcea. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COCHETARIE' CÓCHERCOCHÉTCOCHETÁcochetáreCOCHETĂRÍEcochetátcochetézcochíeCOCHII-VÉCHI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cochetărie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cochetărie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii COCHETĂRÍE cochetăriei forme 1 Comportament cochet. Cochetăríe substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / Plural: cochetărieii / Etimologie: franceza coquetterie] 1-3 Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca atrăgător prin care o persoană caută să placă altei persoane de sex opus. |
GRAMATICA cuvântului cochetărie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cochetărie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cochetărie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cochetărie? Vezi cuvântul cochetărie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cochetărie?[ co-che-tă-ri-e ] Se pare că cuvântul cochetărie are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și face efectul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cochetărie are forma: cochetăríi
