|
Cochet [ co-chet ] VEZI SINONIME PENTRU cochet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cochet în mai multe dicționareDefinițiile pentru cochet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COCHET: COCHÉT, -Ă, cocheți, -te, adjectiv 1. (Mai ales despre femei) Care caută să placă prin felul de a se purta și prin îmbrăcămintea îngrijită, căutată; care uzează de cochetărie pentru a provoca interesul. Cochetă, frivolă, orbită de vanitate, eram convinsă că chemarea mea pe lume e să strălucesc prin baluri. VLAHUȚĂ, O. A. II 62. Cînd cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila. EMINESCU, O. I 159. • (Adverbial) Se îmbracă cochet. ▭ Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi zbori și mi te scap, Stînd pe gard, privind la mine, Ai tot da cochet din cap. EMINESCU, O. IV 369. • (Substantivat, forme, peiorativ) Tot focul amorului tinăr, tot delirul juneței cei mai înflorite le-am cheltuit în adimenirile unei cochete. NEGRUZZI, S. I 55. 2. (Despre obiecte) Drăgălaș, grațios, elegant. Casa însurățeilor părea și ea tinără și cochetă, cu ferestrele pline de flori rîzînd la soare. SADOVEANU, O. IV 109. Iar prin crengile cochete [iarna] Flori de marmură anină, – O ghirlandă de buchete Care tremură-n lumină. TOPÎRCEANU, S. A. 31. Florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrime. EMINESCU, N. 71. Forme diferite ale cuvantului cochet: cochet-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COCHET: COCHÉT, -Ă, cocheți, -te, adjectiv 1. (Despre oameni) Care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie. 2. (Despre obiecte) Drăgălaș, grațios, elegant, agreabil, plăcut. Interior cochet. – Din limba franceza coquet. Forme diferite ale cuvantului cochet: cochet-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COCHET: COCHÉT cochettă (cochetți, cochette) 1) (despre persoane) Care cochetează; preocupat de ideea de a plăcea unei persoane de sex opus. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă eleganță; cu purtare plăcută. Gest cochet. Zâmbet cochet. 3) (despre obiecte) Care se caracterizează prin eleganță; cu aspectul plăcut. Mobilier cochet. Interior cochet. Vilă cochettă. /<fr. coquet Forme diferite ale cuvantului cochet: cochettă cochetți cochette Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COCHET: COCHÉT, -Ă, cocheți, -te, adjectiv 1. (Despre oameni) Care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, elegantă, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie. 2. Care are un aspect plăcut, îngrijit. Interior cochet. – Din limba franceza coquet. Forme diferite ale cuvantului cochet: cochet-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COCHET: COCHÉT, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme 1. (Persoană, mai ales femeie) care folosește tot felul de mijloace pentru a plăcea, pentru a seduce; (persoană) îmbrăcată cu gust, elegantă, cu purtări îngrijite, care dorește să placă, să fie admirată. 2. (Despre lucruri) Drăguț, îngrijit, elegant, grațios. [< limba franceza coquet]. Forme diferite ale cuvantului cochet: cochet-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cochet: cochét, cochetă a [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 55 / Plural: cocheteți, cochete / Etimologie: franceza coquet] 1 (despre oameni) Care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, elegantă, printr-o comportare amabilă. 2 (despre manifestările oamenilor) Care exprimă sau trădează cochetărie. 3 (despre obiecte) Elegant. Forme diferite ale cuvantului cochet: cochetă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COCHET: COCHET adjectiv aranjat, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (popular, fam. și deprindere) sclivisit, (popular) dres, (Transilvania și Banat) cinaș, (Transilvania) nialcoș, (turcism învechit) muchelef. (Un tînăr cochet.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COCHET: COCHÉT, -Ă adjectiv 1. care folosește tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care dorește să placă, să fie admirat. 2. (despre lucruri) drăguț, îngrijit, grațios. (< limba franceza coquet) Forme diferite ale cuvantului cochet: cochet-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cochet: *cochét, -ă adjectiv (în franceză coquet, despre coqueter, a cocheta). Care se îmbracă elegant și caută să placă: femeĭe cochetă. Grațios, elegant: o casă cochetă. adverb Cu cochetărie. Forme diferite ale cuvantului cochet: cochet-ă -cĭúmb Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cochet: cochét (cochétă), adjectiv – Care caută să placă printr-un aspect îngrijit, căutat. în franceză coquet. – derivat cocheta, verb; cochetărie, substantiv feminin, din limba franceza Forme diferite ale cuvantului cochet: cochétă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cochet: cochet a. 1. care caută să placă, să arate frumos; 2. grațios, elegant. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cochet: cochét adjectiv masculin, plural cochéți; forme singular cochétă, plural cochéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cochet: cochét adjectiv masculin, plural cochéți; forme cochétă, plural cochéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COCHET' coceríșCOCHABAMBACOCHECICÓCHERCOCHÉTCOCHETÁcochetáreCOCHETĂRÍEcochetát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COCHET Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cochet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii COCHÉT cochettă cochetți, cochette 1 despre persoane Care cochetează; preocupat de ideea de a plăcea unei persoane de sex opus. Gest cochet. Zâmbet cochet. Mobilier cochet. Interior cochet. Vilă cochettă. Cochét, cochetă a [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 55 / Plural: cocheteți, cochete / Etimologie: franceza coquet] 1 despre oameni Care caută să placă unei persoane de sex opus mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, elegantă, printr-o comportare amabilă. Un tînăr cochet. |
GRAMATICA cuvântului COCHET? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cochet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COCHET poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cochet? Vezi cuvântul cochet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cochet?[ co-chet ] Se pare că cuvântul cochet are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COCHET |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Entomologie bou-de-baltă hydrophilus piceus?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|