 | as |
|
| Cobiliţă [ co-bi-li-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU cobiliţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cobilita în mai multe dicționareDefinițiile pentru cobilita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÓBILIȚĂ: CÓBILIȚĂ, cobilițe, substantiv feminin Bucată de lemn curbată pentru a fi purtată pe umeri și avînd la cele două capete torți sau cîrlige, pentru transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc.; (regional) coromîslă. Ajuta să puie cobilița cu cofele în spinare. DELAVRANCEA, S. 26. Zăreau jucîndu-se codanele limbute... purtînd pe umăr, cu umblet legănat, cobilița cu două donițe. ODOBESCU, S. III 570. În pădure născui, în pădure crescui; Acasă dacă m-aduse, Cercei grei îmi puse (Cobilița). GOROVEI, C. 91. Cobilița-ciobanului sau fata-cu-cobilița = constelația lebedei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cobiliță: cóbiliță substantiv feminin [Atestat: H II / V: cobilitabelcobilita, (hiperurbanism) cobilitaóvil- / A și: (rar) cobilitalíță / Plural: cobilitațe / Etimologie: bg, srb кoбилицa] 1 Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și sevește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor ori a altor greutăți Si: (reg) cobelete, cobcliă (14), cobilițoi, coromăslă. 2 (Ast; pop; și reg; îs cobilitața ciobanului) Constelația Lebăda. 3 (Ent; Buc) Lăcustă verde. 4 Insectă din ordinul libelulelor (Libellula depressa) Si: (Buc) cal turtit, calul dracului, calul popii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓBILIȚĂ: CÓBILIȚĂ, cobilițe, substantiv feminin Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. • Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din limba bulgară, sârbo-croată kobilica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cobiliță: cóbiliță forme, plural e (limba bulgară kobilica, dim. despre kobila, ĭapă; vechea slavă kobylica. vezi cobilă. Cp. cu ĭapă). Sud. Coromîslă, părîngă de dus greutățĭ pe umăr atîrnîndu-le de amîndoŭă capetele eĭ. Constelațiunea Casiopeiĭ. Cosaș, lăcustă mică (numită cobeliță în Bucovina). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓBILIȚĂ: CÓBILIȚĂ, cobilițe, substantiv feminin Piesă de lemn curbat, purtată pe umeri și care servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. • Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din limba bulgară, limba sârbă kobilica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cobiliță: cobiliță forme 1. lemn încovoiat, crestat la capete, de care se atârnă doniți, coșuri: cobilița cu cofele; 2. numele popular al libelulei sau calu-dracului. [slava KOBYLIȚA, iapă mică (bulgărește cu sensul românesc)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓBILIȚĂ: CÓBILIȚĂ cobilitae forme Bucată de lemn curbată, cu cârlige sau crestături la capete, care se poartă pe umeri și servește, de obicei, la transportul găleților cu apă sau a coșurilor; coromâslă. /<bulg., limba sârbă kobilica Forme diferite ale cuvantului cobilita: cobilitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COBILIȚĂ: COBILIȚĂ substantiv (Banat) coacă, (Moldova și Bucovina) coromîslă. (cobilita pentru cărat gălețile.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cobilița: cobilița verb tranzitiv: [Atestat: PAMFILE, J. II / prezentul indicativ: cobilitațéz / Etimologie: de la cobiliță] A îndoi de mijloc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cobiliță: cóbiliță substantiv feminin, genitiv dativ articulat cóbiliței; plural cóbilițe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cobiliță: cóbiliță substantiv feminin, genitiv dativ articulat cóbiliței; plural cóbilițe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÓBILIȚĂ: CÓBILIȚĂ substantiv verbal căluț, cobilă, cosaș, libelulă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cobiliță: cobiliță substantiv verbal CĂLUȚ. COBILĂ. COSAȘ. LIBELULĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÓBILIȚA: CÓBILIȚA substantiv articulat vezi lebăda. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cobiliță: cobiliță substantiv articulat vezi LEBĂDA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COBILITA' cobílcăcobilceáscăcobiléțcobiléteCÓBILIȚĂCóbilița-CiobánuluiCOBILIȚÁRcobilițárecobilițát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cobiliță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cobiliță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cóbiliță substantiv feminin [Atestat: H II / V: cobilițăbelcobiliță, hiperurbanism cobilițăóvil- / A și: rar cobilițălíță / Plural: cobilițățe / Etimologie: bg, srb кoбилицa] 1 Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și sevește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor ori a altor greutăți Si: reg cobelete, cobcliă 14, cobilițoi, coromăslă. 2 Ast; pop; și reg; îs cobilițăța ciobanului Constelația Lebăda. CÓBILIȚĂ cobilițăe forme Bucată de lemn curbată, cu cârlige sau crestături la capete, care se poartă pe umeri și servește, de obicei, la transportul găleților cu apă sau a coșurilor; coromâslă. Cobiliță pentru cărat gălețile. Cobiliță pentru cărat gălețile. II / prezentul indicativ: cobilițățéz / Etimologie: de la cobiliță] A îndoi de mijloc. |
GRAMATICA cuvântului cobiliță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cobiliță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cobiliță poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cobiliţă? Vezi cuvântul cobiliţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cobiliţă?[ co-bi-li-ţă ] Se pare că cuvântul cobiliţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cobiliță Inţelegi mai uşor cuvântul cobiliță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCobilița-ciobanului sau fata-cu-cobilița = constelația lebedei Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cobiliță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din pământ, din iarbă verde?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cobiliță are forma: cóbilițe
