 | as |
|
| Cobalt [ co-balt ] VEZI SINONIME PENTRU cobalt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cobalt în mai multe dicționareDefinițiile pentru cobalt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CÓBALT: CÓBALT (< limba franceza {i}) substantiv neutru Element chimic (Co; nr. at. 27, m. at. 58, p. t. 1.493°C, p. forme 3.520°C), metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obișnuită. În combinații funcționează în stările de valență 2 și 3. Este un element indispensabil vieții celulare și în special hematopoezei. Este întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje, iar sub formă de săruri la colorarea în albastru a sticlei, porțelanurilor etc.; izotopul radioactiv cu număr de masă 60 este folosit în radioterapie, în radiografie și în industrie. A fost descoperit de chimistul suedez G. Brandt în 1735. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cobalt: *cobált n., plural urĭ (suedez kobalt, germana kobalt, despre kobold, ĭazmă, vîlvă; stahie din mină). chimie Un fel de metal alb, irizat, dur și sfărămicĭos ale căruĭ combinațiunĭ se întrebuințează la albăstrirea sticleĭ și a porțelanuluĭ. E de doŭă orĭ maĭ tenace de cît feru, e bi- și e tetravalent. Nu se alterează în aer, dar se oxidează în apă. A fost descoperit la 1733 de Suedezu G. Brandt. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cobalt: cobált sn [Atestat: ȘINCAI, ap. Dr. V, 558 / A: cobcobalt / Plural: (rar) cobalturi / Etimologie: franceza cobalt, ger Kobalt] 1 Metal alb-argintiu, foarte dur, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. 2 (Pex) Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COBALT: COBÁLT substantiv neutru Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [accentuat și: cóbalt] – Din limba franceza cobalt, germana Kobalt. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓBALT: CÓBALT substantiv neutru Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, folosit la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [accentuat și: cobált] – Din limba franceza cobalt, germana Kobalt.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COBALT: COBÁLT substantiv neutru Metal alb-albâstrui cu reflexe roșiatice, mai dur decît fierul, întrebuințat în tehnică, în aliaje și în formă de săruri, la colorarea în albastru a sticlei, a porțelanurilor etc. Marea ocupa mai bine de jumătate din aria priveliștii, de necrezut prezentă și albastră mereu cum e cobaltul. CAMIL PETRESCU, N. 91. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓBALT: CÓBALT n. Metal dur, de culoare alb-argintie, întrebuințat în tehnică, la fabricarea unor aliaje, la colorarea sticlei, porțelanurilor etc. [accentuat și cobált] /<fr. cobalt, germana Kobalt Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COBALT: COBÁLT substantiv neutru Metal alb-argintiu, mai dur decât fierul. [< limba franceza cobalt, conform germana Kobalt]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cobalt: cobalt n. metal alb, vârtos și fărâmicios, servind a albăstri sticla. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cobalt: !cóbalt substantiv neutru; simbol Co Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COBALT' cobâlcérCobălcescucobâlcioáiecobâlcósCOBÁLTCOBALTÁCOBÂLȚÂÍcobâlțâírecobâlțâít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cobalt Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cobalt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii V, 558 / A: cobcobalt / Plural: rar cobalturi / Etimologie: franceza cobalt, ger Kobalt] 1 Metal alb-argintiu, foarte dur, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc. |
GRAMATICA cuvântului cobalt? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cobalt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cobalt poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cobalt? Vezi cuvântul cobalt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cobalt?[ co-balt ] Se pare că cuvântul cobalt are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bipartită?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
