eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție coarticulatie


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Coarticulaţie [ co-ar-ti-cu-la-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU coarticulaţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului coarticulatie în mai multe dicționare

Definițiile pentru coarticulatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COARTICULAȚIE:
COARTICULÁȚIE, coarticulații, substantiv feminin (fonetică) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit. [ pronunție: co-ar-]

– Din limba franceza co-articulation.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

coarticulație
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coarticulație:
coarticulație substantiv feminin [Atestat: DEX2 / P: co-acoarticulatie / Plural: coarticulatieii / Etimologie: franceza co-articulation] (Fon) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COARTICULAȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COARTICULAȚIE:
COARTICULÁȚIE substantiv feminin (lingvistică) Producere concomitentă a mișcărilor articulatorii în emiterea unor sunete. [conform limba franceza coarticulation].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

coarticulație
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coarticulație:
coarticuláție substantiv feminin (silabe co-ar-, -ți-e), articulat coarticuláția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat coarticuláției; plural coarticuláții
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

COARTICULAȚIE
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru COARTICULAȚIE:
COARTICULÁȚIE substantiv feminin (conform limba franceza coarticulation): producere concomitentă a mișcărilor articulatorii în emiterea unor sunete.
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

COARTICULAȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COARTICULAȚIE:
COARTICULÁȚIE substantiv feminin (fonetică) Articularea concomitentă a unor sunete succesive. [ pronunție: co-ar-]

– Din limba franceza coarticulation.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

coarticulație
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coarticulație:
coarticuláție (co-ar-, -ți-e) substantiv feminin, articulat coarticuláția (-ți-a), genitiv dativ coarticuláții, articulat coarticuláției
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

COARTICULAȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COARTICULAȚIE:
COARTICULÁȚIE substantiv feminin (lingvistică) rostire concomitentă a sunetelor. (< limba franceza coarticulation)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'COARTICULATIE'
coárneșcoárșteCOÁRTĂCoarteșCOARTICULÁȚIECOÁSĂcoașcăCOÁSECOÁSERE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COARTICULAȚIE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coarticulaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Coarticulație substantiv feminin [Atestat: DEX2 / P: co-acoarticulaȚie / Plural: coarticulaȚieii / Etimologie: franceza co-articulation] Fon Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit.

GRAMATICA cuvântului COARTICULAȚIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coarticulaţie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COARTICULAȚIE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul COARTICULAȚIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul coarticulație are forma: coarticuláții
VEZI PLURALUL pentru COARTICULAȚIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE coarticulaţie?
Vezi cuvântul coarticulaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coarticulaţie?
[ co-ar-ti-cu-la-ţi-e ]
Se pare că cuvântul coarticulaţie are şapte silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Zbranca substantiv feminin articulat regional; în expresie a face zbranca?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
acid organic care se găsește în fructe și mai ales în sucul de lămâie; fructe citrice și substantiv neutru
a nu izbuti, a da greș
a da iureș, distrugând, nimicind
disciplină care studiază bolile plantelor forestiere; patologie a cărții
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app