 | as |
|
| Coardă [ co-ar-dă ] VEZI SINONIME PENTRU coardă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coarda în mai multe dicționareDefinițiile pentru coarda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coardă: coárdă1 substantiv feminin [Atestat: VARLAAM, C. 222/2 / V: (îvr) cordă / Plural: coardade, corzi / Etimologie: moștenit din latinescul chorda] 1 Fir elastic din metal (din intestine de animale etc.) care, întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete Si: strună. 2 (Înv; fig; îs) -a (sau -dele) inimii Sensibilitate. 3 (Fam; îe) A atinge la coardada sensibilă (sau, înv, simțitoare ori subțire) A pune accentul într-o discuție pe un fapt la care interlocutorul este sensibil Si: (înv) a vorbi pe placul cuiva. 4 (Fam; îe) A întinde coardada până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coardada A depăși limitele îngăduite într-o anumită situație. 5 (Îvr) Mijloc de impresionare a unei persoane. 6 (Înv; îe) A începe (sau a da) pe altă coarda A încerca alte mijloace (de convingere). 7 (Înv; îe) A lucra pe coardada sa A nu se amesteca în afacerile altuia. 8 (Înv; îe) A (o) lăsa în (sau pe ori pre) coardada de (mai) joscoarda sau a muia coardada A (mai) reduce din pretenții. 9 (Înv; îe) A (o) ține în coardada de sus A avea pretenții mari. 10 (Înv; îe) A mișca toată coardada A face tot posibilul pentru a izbuti. 11 (Îlav) Ca o coarda (întinsă) Foarte încordat. 12 (Îvr; îe) Lăutarul coardade vede, coardade visează Fiecare vede viața prin prisma nevoilor lui. 13-14 (Lpl) (Grup de) instrumente muzicale cu coarde (1). 15 (Îs) coarda vocală Fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și care prin vibrare produc sunete. 16 (Îs) coarda dorsală Schelet intern situat în partea dorsală la cefalopode. 17 Fir împletit de sfoară, păr etc. care ține întinse capetele unui arc. 18 (Îvp; șfg; îe) A ține (drumul) coarda A merge (drept) înainte. 19 (Mat) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc. 20 (Îvr; la biliard) Linia trasă prin cele două puncte fixate, peste care nu poate pune bila cel care începe jocul. 21 (Bot; reg; îc) coarda de găină Scânteuță (Anagallis arvensis). 22 (Bot; reg; îc) coardada ielelor Silnic (Glechoma hederaceum). 23 (Bot; reg; îae) Silnic (Glechoma hirsutum). 24 (Reg; îc) coarda(h)ălor-din-vânt Planta Salaginella helvetica. 25 (Bot; reg; îc) coardada-vântorului Buruiană nedefinită mai îndeaproape. 26 (Bot; reg; îf coardade) Fluturei (Gaillardia picta). 27 Sfoară care leagă brațele unui ferăstrău și care, prin întindere cu o pană, întinde lama ferăstrăului. 28 Ramură (tânără și elastică) a butucului de viță-de-vie. 29 Fiecare dintre vițele sau nuielele unei împletituri. 30 (Îvp) Funie de ceapă. 31 (Lpl) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a-i împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring. 32 Frânghie sau sfoară mai groasă de care se folosesc gimnaștii pentru diverse exerciții. 33 Frânghie folosită la exerciții sportive sau jocuri de copii, peste care se sare ritmic. 34 Frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni. 35 Funie, frânghie sau sârmă pe care merg acrobații. 36 (Spt) Partea interioară a curbei unei piste de alergări. 37 Funie sau sfoară cu care legi sau încingi ceva. 38-39 (Înv) Funie (sau lanț) petrecută peste încărcătura unei căruțe sau sănii, care se strânge prin răsucirea unei prăjini. 40 Dispozitiv din lemne sau nuiele care fixează lemnele plutei. 41 (despre cai; îe) A da la coarda A alerga în cerc un cal legat de gât cu o frânghie. 42 Sfoară cu care se aliniază ceva. 43 Sfoară cu care se întind diferite părți ale uneltelor de pescuit. 44 (Țes) Firele care formează urzeala. 45 (Pop) Vână, nerv, mușhi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mișcări). 46 (Pop; spc) Ligament de la gâtul animalelor mari. 47 (Pop) Partea de la umeri la coadă la animale. 48 (Pop) Vinele de la burta calului. 49 (Pop) Rădăcină aeriană. 50 (Reg; la minele de aur; îs) coarda stearpă Partea de steril a unei vâne. 51 (Reg) Fân adunat într-un șir lung Si: vândălag. 52 (Pop) Bârnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei (și de care se atârnă diferite lucruri). 53 (Înv; îs) coarda de boltă Arcuirea unei boite. 54 Arc de oțel. 55 (Pop) Muchia de sus a fierului de la coasă. 56 (Reg) Legăturile de dedesubt ale căruței sau carului. 57 (Reg) Bârsa plugului. 58 (Îvp) Arcul ce ține despărțite cele două picioare ale compasului. 59 (Reg) Funie care leagă proțapul de sanie. 60 (Reg; pex) Lemne de care este prinsă coarda (59). 61 (Reg) Lemnele care formează laturile scocului. 62 (Reg) Lemnele orizontale care fixează podul coșului de la moară. 63 (Înv) Șuviță desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și e prea vâscos. 64 (Îrg) Scândurică la coșul vetrei. 65 (Îrg) Om leneș. 66 (Arg) Tânără (ușuratică). 67 (Arg) Prostituată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COÁRDĂ, coarde și (rar) corzi, substantiv feminin I. 1. Fir elastic confecționat din metal sau din intestine de animale care, întins pe anumite instrumente, produce, prin vibrare, sunete muzicale; strună. Coarde de vioară. ▭ Picăturile de ploaie cad ca niște note din coarde obosite. DEMETRESCU, O. 112. Mi-aruncă... floarea veștedă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsunînd încet să cadă. EMINESCU, O. I 154. • figurat Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele. ALECSANDRI, T. 1300. Nu ai nici o coardă a inimii izbită De viscolele lumii și de nenorociri. ALEXANDRESCU, M. 127. • Expresia: (Familiar) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) = a se adresa cuiva punînd accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil, a-i aminti ceva care-i produce mai multă plăcere sau supărare; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde coarda pînă se rupe (sau plesnește) = a împinge lucrurile prea departe, pînă la extrem. • (La plural ) Instrumente cu coarde. Concert pentru orgă și orchestră de coarde. ♦ Coardele vocale = cei doi mușchi paraleli din interiorul laringelui, înveliți într-o mucoasă fină, prin vibrația cărora, la expirarea aerului din plămîni, se formează vocea. Timbrul vocii omenești variază după grosimea, lungimea și extensibilitatea coardelor vocale. 2. Fir împletit (din cînepă, păr, intestine de animale sau sfoară) care ține întinse capetele unui arc. Zbîrnîie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vînt. ALECSANDRI, P. A. 46. Mușchii i se întinseseră ca coarda unui arc. NEGRUZZI, S. I 42. 3. Dreapta care unește două puncte ale unei linii curbe sau, în particular, extremitățile unui arc de cerc. în același cerc sau în două cercuri egale, unghiurilor la centru egale le corespund arce și coarde egale. II. 1. Sfoară care, prin învîrtirea penei, se răsucește, apropiind brațele și întinzînd pînza ferăstrăului; strună. 2. (Numai la plural ) Cele trei frînghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring. Boxerii intră pe ring trecînd printre corzi. ♦ Frînghie sau sfoară mai groasă de care se servesc sportivii pentru a executa diverse exerciții; frînghie cu care se joacă copiii sărind peste ea. III. 1. (Popular; prin asemănare cu o funie întinsă) Vînă, arteră; nerv; mușchi; tendon, ligament care se încordează la anumite mișcări. Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde. EMINESCU, O. I 172. Apoi se spală cu oțet, trăgîndu-l peste frunte, între ochi, între tîmple și coardele gîtului. ȘEZ. XXIII 2. Partea superioară a gîtului la cal, la bou sau la bivol, acoperită de coamă. Daleu! dragă primăvară, De-ai veni cînd aș verb reflexiv:ea eu, Să mai ies voinic prin țară... Și pe coarda-i cea pletoasă Să-mi dezmierd murgul voinic. ALECSANDRI, P. A. 57. Briar... Se puse drept în cale-i... Și-i frînse [ bivolului] coarda-n luptă. ALECSANDRI, P. A. 195. • figurat Frîntă e coarda puterii În trupul sărmanelor vite. NECULUȚĂ, Ț. despre 62. 3. Fiecare dintre vițele, șuvițele sau nuielele unei împletituri. Lică stătea înaintea ei și, împărțind fuiorul în opt șuvițe, începu să împletească în opt coarde, cum ea- nu mai văzuse mai-nainte. SLAVICI, O. I 187. 4. Curmeiul sau lăstarul viței de vie, care se întinde ca o sfoară groasă. La sosirea lui Costandin, se aplecă și-i arătă coardele tăiate de la butuc. DUMITRIU, N. 249. 5. Șuviță de dulceață desprinsă din masa de sirop care s-a întărit prin fierbere. Nu-s destul de legate dulcețile... Privește, nu au coardă nicidecum. ALECSANDRI, T. I 31. IV. 1. (Moldova) Bîrnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei și pe care se păstrează sau de care se atîrnă diferite lucruri din casă; culme. De ger, s-aud într-una în pod corzile trosnind. VLAHUȚĂ, O. A. 87. Acuși iau varga din coardă, și vă croiesc, de vă merg petecile! CREANGĂ, A. 38. Pe coardă stăteau aruncate niște straie. CONTEMPORANUL, IV 392. 2. Piesă elastică de oțel special care, prin destindere, pune în mișcare un mecanism; arc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COÁRDĂ1, coarde, substantiv feminin 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. • Expresia: (familial) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată. ♦ (La plural ) (Grup de) instrumente muzicale cu strune. • Coardă vocală = fiecare dintre formațiunile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete. Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate. 2. Fir împletit de sfoară, păr etc. care ține întinse capetele unui arc. 3. (matematică) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc. 4. Sfoară care leagă brațele fierăstrăului și care, prin răsucire cu o pană, întinde pânza metalică a uneltei. 5. (La plural ) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring. 6. Frânghie sau sfoară mai groasă de care se servesc gimnaștii pentru a executa diverse exerciții; frânghie cu care se joacă copiii, sărind ritmic peste ea; frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni. 7. Ramură (tânără și elastică) a butucului viței-de-vie. ♦ Fiecare dintre vițele sau nuielele unei împletituri. 8. (popular) Vână, nerv, mușchi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mișcări). 9. Șuviță consistentă desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și este prea tare legat. 10. (popular) Bârnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei (și de care se atârnă diferite lucruri). [plural și: corzi] – latina chorda (cu unele sensuri după limba franceza corde). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COÁRDĂ1, coarde, substantiv feminin 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. • Expresia: (familial) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată. ♦ (La plural ) (Grup de) instrumente muzicale cu strune. • Coardă vocală = fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete. Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate. 2. Fir împletit de sfoară, păr etc. care ține întinse capetele unui arc. 3. (matematică) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc. 4. Sfoară care leagă brațele ferăstrăului și care, prin răsucire cu o pană, întinde pânza metalică a uneltei. 5. (La plural ) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring. 6. Frânghie sau sfoară mai groasă de care se servesc gimnaștii pentru a executa diverse exerciții; frânghie cu care se joacă copiii, sărind ritmic peste ea; frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni. 7. Ramură (tânără și elastică) a butucului viței de vie. ♦ Fiecare dintre vițele sau nuielele unei împletituri. 8. (popular) Vână, nerv, mușchi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mișcări). 9. Șuviță consistentă desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și este prea tare legat. 10. (popular) Bârnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei (și de care se atârnă diferite lucruri). [plural și: corzi] – latina chorda (cu unele sensuri după limba franceza corde). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru coardă: coárdă forme, plural e și corzĭ (latina chŏrda, despre vgr. hordé; italiana pg. corda, limba franceza corde, spaniolă cuerda: limba neogreacă [despre italiana ] kórda; vechea slavă korŭda, limba bulgară sîrb. limba rusă kórda; albaneză kórdă; ung. kard). Strună, fir sonor la instrumentele muzicale. Pînză (lamă dințată) la feresteŭ. Resort, cordea de oțel la ceasornic. Arc elastic la încuĭetorĭ și lacăte. Ramură de viță: se rupeaŭ coardele de greutatea roduluĭ (Sov. 215). Cheriș, traversă, grindă transversală pe care se sprijină dușameaŭa. Îndoitura gîtuluĭ caluluĭ. Tăria pelteleĭ și a șerbetuluĭ cînd îl facĭ și, amestecîndu-l, se ține de făcăleț ca o ață. geometrie Secanta considerată ca dreaptă care unește extremitățile unuĭ arc. anatomie Coardele vocale, niște tendoane în gît care vibrează și produc vocea. figurat A atinge pe cineva la coarda simțitoare, a-l atinge unde-l doare, unde simte. A o lua pe altă coardă, a schimba tonu saŭ procedura. A o lăsa pe o coardă maĭ joasă, a o lăsa maĭ moale, a te modera. adverb A o ținea coardă, a nu te întrerupe, a nu te opri. A ținea drumu coardă, a-l urma mereŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COÁRDĂ1 coardae forme 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilații acustice; strună. coarda de chitară. • Orchestră de coardae orchestră alcătuită din instrumente muzicale cu coarde. A întinde coardaa până se rupe a întrece măsura în ceva. 2) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe plane, fără a o intersecta. 3) Sfoară care leagă brațele unui ferăstrău cu rama, pentru a ține întinsă pânza. 4) Sfoară având la capete două mânere, cu care se joacă copiii sărind peste ea sau se folosește în unele exerciții sportive. 5) popular Țesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase; tendon. • coardaele vocale cele două membrane simetrice ale laringelui, a căror vibrație produce vocea. 6) Curbura gâtului la cal (acoperită de coamă). 7) Ramură din tulpina viței de vie. 8) Șuviță de sirop de zahăr sau de dulceață prea tare legat. [G.-D. coardei; silabe coar-dă] /<lat. chorda Forme diferite ale cuvantului coarda: coardae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COARDĂ împletitură rezistentă confecționată din fire textile sau metalice, utilizată în mod deosebit la construcția deltaplanului. Există: coarda flatter, fir elastic care leagă bordul de fugă al voalurii unui deltaplan de vârful catargului. În poziție întinsă corzile curbează în sus bordul de fugă, dând naștere unor forțe care duc la creșterea unghiului de incidență și la ieșirea deltaplanului din picaj.; corzi de contravântuire, cabluri ce previn deformările tuburilor laterale ale deltaplanului, a cărei voalură e umflată în zbor de presiunea aerodinamică; corzi de susținere statică, hobane superioare ale deltaplanului aparținând structurii de rezistență, împiedicând deformarea geometrică a aripii când este sprijinit pe sol pe trapez și pe bot; corzi zburătoare, hobane inferioare care susțin structura de rezistență a deltaplanului și geometria aripii în timpul zborului etc. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru coardă: coardă (it. corda*; limba franceza corde; germana Saite; limba engleză string; limba rusă струна [strunà]), fir dintr-o materie flexibilă care, dacă este întins între două puncte fixe, poate fi pus în vibrație (prin ciupire, prin frecare sau lovire). Element fundamental al unei mari familii de instr., coarda a evoluat ca material de fabricație, de la mațele de animale, la mătase, metal și, în epoca noastră, la nylon. Cercetările întreprinse de Pitagora, de Galilei, de Mersenne asupra proprietăților coardelor vibrante au fost esențiale pentru acustică* și pentru evoluția facturii instr. ♦ C. liberă, expresie pentru punerea în vibrație a c., la instrumentele cu c. și arcuș, fără călcarea acesteia cu degetele mâinii stângi, obținându-se sunetul fundamental; echiv. italiana a vide. vezi dublă (I). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COARDĂ s. 1. (muzică) strună (coarda a unei viori) 2. (tehnic) sfoară, strună (coarda a ferăstrăului) 3. (prin Moldova și Olt.) săgeată (coarda a unui arc de vînătoare) 4. (tehnic) arc. (coarda la un mecanism.) 5. (tehnic) (reg) crac, punte. (coarda la compasul dogarului.) 6. (regional) coadă, rînă, strună. (coarda la crîsnicul de pescuit.) 7. (tehnic) (regional) apărătoare ceatlău, gînj, lambă, legătură, prăjină. (coarda la proțapul săniei.) 8. (tehnic) braț, chingă, spetează, stinghie, (popular) curmeziș (coarda la podul coșului morii.) 9. (botanică) viță. (Buciumul de vie are mai multe coarda.) 10. (anatomie) coardă dorsală = notocordă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru coardă: coárdă (coarde), substantiv feminin – Spadă. – Mr. coardă. limba slavă (veche) korŭda, conform limba sârbă, limba rusă korda, limba cehă, poloneză kord (Berneker 569; Vasmer 624), albaneză kordë. După DAR, din în limba maghiara kard. secolul XVI, învechit, azi numai în Transilvania – derivat cordenci, substantiv neutru (frînă la războiul de țesut; cuțit la melița mecanică). Forme diferite ale cuvantului coarda: coarde Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru coardă: coárdă, -e, substantiv feminin – Sabie de lemn folosită în recuzita teatrului popular (Bilțiu 2002). – Din limba slavă (veche) korŭda, conform limba rusă korda, poloneză kord, albaneză kordë (DER); Din limba maghiară kard (DA, DEX). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coardă: coárdă (anatomie, botanică, construcții, fizică, geometrie, industria lemnului, zootehnie, fir, funie) substantiv feminin, genitiv dativ articulat coárdei; plural coárde Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coardă: coárdă2 substantiv feminin [Atestat: BUDAI-DELEANU, Ț. 253 / V: coardartă substantiv feminin / Plural: coardade / Etimologie: mg korta] (Trs; Mar) Sabie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coardă: coárdă (frânghie la ringul de box, bârnă la casă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat córzii, plural corzi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COÁRDĂ2, coarde, substantiv feminin (regional) Spadă, sabie. [Variante: coártă substantiv feminin] – conform limba maghiară kard. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru coardă: coardă, corzi substantiv feminin (peiorativ) 1. prostituată. 2. nimfomană. 3. om ipocrit / fățarnic. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COÁRDĂ2, coarde, substantiv feminin (regional) Spadă, sabie. [Variante: coártă substantiv feminin] – conform limba maghiară kard. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coardă: coárdă (strună, parte a năvodului, spadă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat coárdei; plural coárde Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coardă: !coárdă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coárdei/córzii; plural coárde/corzi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COARDĂ: COÁRDĂ substantiv verbal crucea dinapoi, spadă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru coardă: coardă substantiv verbal CRUCEA DINAPOI. SPADĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COARDA' COÁRBĂcoárcecoarctáțieCOARCTOTOMÍECOÁRDĂCOARDA-IÉLELORcoardecoarjăcoarmatór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coardă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coardă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 222/2 / V: îvr cordă / Plural: coardăde, corzi / Etimologie: moștenit din latinescul chorda] 1 Fir elastic din metal din intestine de animale etc. 3 Fam; îe A atinge la coardăda sensibilă sau, înv, simțitoare ori subțire A pune accentul într-o discuție pe un fapt la care interlocutorul este sensibil Si: înv a vorbi pe placul cuiva. 4 Fam; îe A întinde coardăda până se rupe sau plesnește sau a întinde prea tare coardăda A depăși limitele îngăduite într-o anumită situație. 6 Înv; îe A începe sau a da pe altă coardă A încerca alte mijloace de convingere. 7 Înv; îe A lucra pe coardăda sa A nu se amesteca în afacerile altuia. 8 Înv; îe A o lăsa în sau pe ori pre coardăda de mai joscoardă sau a muia coardăda A mai reduce din pretenții. 9 Înv; îe A o ține în coardăda de sus A avea pretenții mari. 10 Înv; îe A mișca toată coardăda A face tot posibilul pentru a izbuti. 11 Îlav Ca o coardă întinsă Foarte încordat. 12 Îvr; îe Lăutarul coardăde vede, coardăde visează Fiecare vede viața prin prisma nevoilor lui. 15 Îs coardă vocală Fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și care prin vibrare produc sunete. 16 Îs coardă dorsală Schelet intern situat în partea dorsală la cefalopode. 18 Îvp; șfg; îe A ține drumul coardă A merge drept înainte. 21 Bot; reg; îc coardă de găină Scânteuță Anagallis arvensis. 22 Bot; reg; îc coardăda ielelor Silnic Glechoma hederaceum. 24 Reg; îc coardăhălor-din-vânt Planta Salaginella helvetica. 25 Bot; reg; îc coardăda-vântorului Buruiană nedefinită mai îndeaproape. 26 Bot; reg; îf coardăde Fluturei Gaillardia picta. 41 despre cai; îe A da la coardă A alerga în cerc un cal legat de gât cu o frânghie. 50 Reg; la minele de aur; îs coardă stearpă Partea de steril a unei vâne. 53 Înv; îs coardă de boltă Arcuirea unei boite. COÁRDĂ1 coardăe forme 1 Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale vioară, pian etc. Coardă de chitară. • Orchestră de coardăe orchestră alcătuită din instrumente muzicale cu coarde. A întinde coardăa până se rupe a întrece măsura în ceva. • coardăele vocale cele două membrane simetrice ale laringelui, a căror vibrație produce vocea. Muzică strună coardă a unei viori 2. Tehnic sfoară, strună coardă a ferăstrăului 3. săgeată coardă a unui arc de vînătoare 4. Coardă la un mecanism. Coardă la compasul dogarului. Coardă la crîsnicul de pescuit. Coardă la proțapul săniei. Tehnic braț, chingă, spetează, stinghie, popular curmeziș coardă la podul coșului morii. Buciumul de vie are mai multe coardă. Coardă a unei viori. Coardă a ferăstrăului. Coardă a unui arc de vânătoare. Coardă la un mecanism. Coardă la compasul dogarului. Coardă la crâsnicul de pescuit. Coardă la proțapul saniei. Buciumul de vie are mai multe coardăe. 253 / V: coardărtă substantiv feminin / Plural: coardăde / Etimologie: mg korta] Trs; Mar Sabie. |
GRAMATICA cuvântului coardă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coardă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coardă poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE coardă? Vezi cuvântul coardă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coardă?[ co-ar-dă ] Se pare că cuvântul coardă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL coardă Inţelegi mai uşor cuvântul coardă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Familiar A atinge pe cineva la coarda sensibilă sau simțitoare = a se adresa cuiva punînd accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil, a-i aminti ceva care-i produce mai multă plăcere sau supărare; a lăuda, a măguli pe cineva A întinde coarda pînă se rupe sau plesnește = a împinge lucrurile prea departe, pînă la extrem ♦ Coardele vocale = cei doi mușchi paraleli din interiorul laringelui, înveliți într-o mucoasă fină, prin vibrația cărora, la expirarea aerului din plămîni, se formează vocea familial A atinge pe cineva la coarda sensibilă sau simțitoare = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva A întinde coarda până se rupe sau plesnește sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată Coardă vocală = fiecare dintre formațiunile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate familial A atinge pe cineva la coarda sensibilă sau simțitoare = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva A întinde coarda până se rupe sau plesnește sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată Coardă vocală = fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate Anatomie coardă dorsală = notocordă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coardă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aval substantiv neutru în locuțiune adverbiala în aval?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul coardă are forma: coárde
