 | as |
|
| Coamă [ coa-mă ] VEZI SINONIME PENTRU coamă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coama în mai multe dicționareDefinițiile pentru coama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COAMĂ: COÁMĂ, coame, substantiv feminin 1. Păr lung și stufos care crește pe grumazul unor animale (ca leul, calul etc.). Ion Crîngașu sta în ușa grajdului, cu capul sprijinit de gîtul calului, își înfunda capul tot mai mult în coama mirosind... a fin vechi. CAMILAR, TEM. 152. Stătu locului lipit cu burta de spinarea calului și cu mîinile încleștate de coama lui. POPESCU, B. III 18. Harap-Alb... se duce în grajd și începe a-și netezi calul pe coamă. CREANGĂ, P. 212. Zimbrul aprig ca un zmeu, Cu lungi coame ca de leu. ALECSANDRI, P. II 93. • figurat Marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vînt. EMINESCU, O. IV 19. Văd stingerea de soare În adîncul ocean, Ș-a lui coamă arzătoare Răsărind ca un volcan. ALECSANDRI, P. II 128. Cînd pe cerul negru zorile resfir Coamele de aur și de trandafir. BOLINTINEANU, O. 69. ♦ Păr lung și bogat al oamenilor. vezi chică. Niște coame castanii, unduioase, se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S.I 21. • figurat Frunzișul des al arborilor. Peste coama înaltă a salcîmilor... razele soarelui țîșniseră pe nesimțite. PREDA, Î. 138. În fața casei părintești... umplea zarea coama verde a pădurii. GALACTION, O. I 7. 2. Culme de deal sau de munte prelungită; creastă. Dealurile... se deșiră către zare – cu coamele înălbite. SAHIA, N. 119. Munții din miazănoapte ridicau coamă după coamă. GALACTION, O. I 346. Cățărîndu-se cînd pe muchi, cînd pe coame de munți, ajunse la o peșteră. ISPIRESCU, L. 216. 3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. Făt- Frumos se urcă pe dînsul; d-aci pe coama zidului, și sări în grădină. ISPIRESCU, L. 75. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coamă: coámă substantiv feminin [Atestat: LEX. MARS., ap. DA / V: (îvr) coamame substantiv feminin plural / Plural: coamae / Etimologie: moștenit din latinescul coma] 1 Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. 2 (La cai; îs) coama dublă Coamă (1) bogată ce cade pe ambele părți ale gâtului. 3 (La cai; șîs coamama de pe frunte, coamama frunții, coamama dinainte) Moț de păr ce atârnă pe fruntea calului. 4 (La cai; șîs -a de la copite) Chișița. 5 Păr des și lung care crește pe capul unei persoane. 6 (Bot; reg; îc) coamama-calului Coada (96)-calului (Equisetum arvense). 7 (Bot; reg; îc) coamama-porcului Iarbă cu firul subțire și drept, cu grăunțele spicului alterne și așezate regulat. 8 (Reg; îc) coama de aur Planta Aster linosyris. 9 (Reg; îc) coama -de-mare Pește din familia ciprinidelor (Cyprinus Carassius). 10 (Fig) Frunziș des din vârful arborilor. 11 (La comete) Coadă (59). 12 Culme prelungită de munte sau de deal. 13 Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. 14 Șaua casei Si: cucumea2. 15 Lemn orizontal în care sunt fixați căpriorii acoperișului casei. 16 Vârful unei căpițe. 17 (Pop; îs) coama încolțată Muche dințată formată din șițe la vârful acoperișului casei. 18 (Rar) Muchie. 19 Țiglă profilată pentru acoperirea coamei (14) casei. 20 (Pop; îs) coama apei Firul apei. 21 Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane; mai ales unui bărbat. 22 (Fig) Frunziș des pe vârful coroanei arborilor. 23 Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante pe acoperiș. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COAMĂ: COÁMĂ, coame, substantiv feminin 1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. • Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat. ♦ figurat Frunziș des din vârful coroanei arborilor. 2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă. 3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. ♦ Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. – latina coma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COAMĂ: COÁMĂ, coame, substantiv feminin 1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. ♦ Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat. ♦ figurat Frunziș des din vârful coroanei arborilor. 2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă. 3. Partea de deasupra a unui zid. ♦ Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. – latina coma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COAMĂ: COÁMĂ coamae forme 1) (la unele animale) Păr lung și aspru pe partea superioară a gâtului sau de-a lungul șirei spinării. 2) Părul lung și aspru al unui om. 3) Partea cea mai înaltă a unui deal sau munte; creastă; vârf; culme; spinare; creștet; pisc. 4) Linie de intersecție a versantelor unui acoperiș. 5) figurat Coroana deasă a unui copac. [silabe coa-mă] /<lat. coma Forme diferite ale cuvantului coama: coamae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COAMĂ: COAMĂ s 1. (georgrafic) creastă, creștet, culme, muchie, spinare, sprînceană, (popular) culmiș. (coama muntelui.) 2. (construcții) creastă, culme, (regional) comană, coroană, laț, samară, slimnă (coama a acoperișului unei case.) 3. muchie (coama la un zid.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru coamă: coamă forme 1. tot părul de pe gâtul unui cal sau al unui leu; 2. tot părul la om; 3. fășie luminoasă a unei comete; 4. culme de munte, muche sau sprânceană de deal; 5. culmea acoperișului, lemnăria căpriorilor. [latina COMA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru coamă: coámă (oa dift.) forme, plural e (latina cŏma, italiana pv. vsp. pg. coma; vgr. kóme). Păru cel lung și gros de pe gîtu caluluĭ și leuluĭ. Poet. Păru omuluĭ. Coada cometeĭ. Culme de munte, de deal, de acoperiș (sleme). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coamă: coámă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coámei; plural coáme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coamă: coámă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coámei; plural coáme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COAMA' coalizațiúnecoalizézcoaltárcoálzăCOÁMĂcoámărcoámărăcoamoárăCOÁNĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coamă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coamă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DA / V: îvr coamăme substantiv feminin plural / Plural: coamăe / Etimologie: moștenit din latinescul coma] 1 Păr lung și stufos care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. 2 La cai; îs coamă dublă Coamă 1 bogată ce cade pe ambele părți ale gâtului. 3 La cai; șîs coamăma de pe frunte, coamăma frunții, coamăma dinainte Moț de păr ce atârnă pe fruntea calului. 6 Bot; reg; îc coamăma-calului Coada 96-calului Equisetum arvense. 7 Bot; reg; îc coamăma-porcului Iarbă cu firul subțire și drept, cu grăunțele spicului alterne și așezate regulat. 8 Reg; îc coamă de aur Planta Aster linosyris. 9 Reg; îc coamă -de-mare Pește din familia ciprinidelor Cyprinus Carassius. 17 Pop; îs coamă încolțată Muche dințată formată din șițe la vârful acoperișului casei. 20 Pop; îs coamă apei Firul apei. COÁMĂ coamăe forme 1 la unele animale Păr lung și aspru pe partea superioară a gâtului sau de-a lungul șirei spinării. Coamă muntelui. Construcții creastă, culme, regional comană, coroană, laț, samară, slimnă coamă a acoperișului unei case. Muchie coamă la un zid. Coamă la un zid. |
GRAMATICA cuvântului coamă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coamă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coamă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coamă? Vezi cuvântul coamă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coamă?[ coa-mă ] Se pare că cuvântul coamă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coamă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A înghiți sau a face pe cineva să înghită un hap ori hapul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul coamă are forma: coáme
