 | as |
|
| Coabitație [ coa-bi-ta-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU coabitație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coabitatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru coabitatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coabitație: coabitație substantiv feminin [Atestat: DA ms / P: co-acoabitatie / V: cohacoabitatie, (înv) coabitatieiúne, cohabitațiúne / Plural: coabitatieii / Etimologie: franceza cohabitation] 1-2 Coabitare (1-2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coabitație: coabitáție (co-a-, -ți-e) substantiv feminin, articulat coabitáția (-ți-a), genitiv dativ coabitáții, articulat coabitáției Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COABITAȚIE: COABITÁȚIE substantiv feminin Coabitare. [Variante coabitațiune substantiv feminin / conform latina cohabitatio, limba franceza cohabitation]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COABITAȚIE: COABITÁȚIE, coabitații, substantiv feminin (juridic) Coabitare. [ pronunție: co-a-] – Din limba franceza cohabitation. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COABITAȚIE: COABITÁȚIE substantiv feminin (juridic) Coabitare. [ pronunție: co-a-] – Din limba franceza cohabitation. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COABITAȚIE: COABITÁȚIE substantiv feminin coabitare. (< limba franceza cohabitation, latina cohabitatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coabitație: coabitáție substantiv feminin (silabe co-a-) → abitație Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COABITATIE' coábeCOABITÁCOABITÁNTCOABITÁRECOABITÁȚIECOABITAȚIÚNEcoabitézcoábzăcoac |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COABITAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coabitaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Coabitație substantiv feminin [Atestat: DA ms / P: co-acoabitaȚie / V: cohacoabitaȚie, înv coabitaȚieiúne, cohabitațiúne / Plural: coabitaȚieii / Etimologie: franceza cohabitation] 1-2 Coabitare 1-2. |
GRAMATICA cuvântului COABITAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coabitaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COABITAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coabitație? Vezi cuvântul coabitație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coabitație?[ coa-bi-ta-ți-e ] Se pare că cuvântul coabitație are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COABITAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ compus: usturoi-sălbatic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
