 | as |
|
| Coabitare [ coa-bi-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU coabitare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coabitare în mai multe dicționareDefinițiile pentru coabitare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coabitare: coabitáre substantiv feminin [Atestat: DA ms / P: co-acoabitare / V: cohacoabitare / Plural: coabitaretắri / Etimologie: coabita] 1 (Jur) Conviețuire. 2 Coexistare a unor idei, ideologii etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COABITARE: COABITÁRE, coabitări, substantiv feminin (juridic) Faptul de a coabita: conviețuire. [ pronunție: co-a-] – vezi coabita. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COABITARE: COABITÁRE, coabitări, substantiv feminin (juridic) Faptul de a coabita; conviețuire. – Pronunțat: co-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COABITARE: COABITARE substantiv (juridic) conviețuire, trai. (coabitare lor a durat pînă la sfîrșitul vieții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COABITARE: COABITÁRE, coabitări, substantiv feminin (juridic) Faptul de a coabita. [ pronunție: co-a-] – vezi coabita. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COABITARE: COABITÁRE substantiv feminin Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [< coabita]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coabitare: coabitáre substantiv feminin (silabe co-a-), genitiv dativ articulat coabitării; plural coabitări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coabitare: coabitáre (co-a-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat coabitắrii; plural coabitắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COABITARE' coábăcoábeCOABITÁCOABITÁNTCOABITÁRECOABITÁȚIECOABITAȚIÚNEcoabitézcoábză |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coabitare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coabitare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Coabitáre substantiv feminin [Atestat: DA ms / P: co-acoabitare / V: cohacoabitare / Plural: coabitaretắri / Etimologie: coabita] 1 Jur Conviețuire. Coabitare lor a durat până la sfârșitul vieții. Coabitare lor a durat pînă la sfîrșitul vieții. |
GRAMATICA cuvântului coabitare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coabitare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coabitare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coabitare? Vezi cuvântul coabitare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coabitare?[ coa-bi-ta-re ] Se pare că cuvântul coabitare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coabitare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: An agricol?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul coabitare are forma: coabitări
