 | as |
|
| Coabita [ coa-bi-ta ] VEZI SINONIME PENTRU coabita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coabita în mai multe dicționareDefinițiile pentru coabita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a coabita (forma la infinitiv) A coabita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COABITA: COABITÁ, coabitez și (rar) coabit, verb I. intranzitiv (juridic; mai ales despre bărbat și femeie, căsătoriți sau necăsătoriți) A locui împreună (în aceeași casă), a trăi (în mod obișnuit) sub același acoperiș; a conviețui. – Pronunțat: co-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coabita: coabitá vi [Atestat: HAMANGIU, C. C. 76 / P: co-acoabita / V: (înv) cohacoabita / prezentul indicativ: coabitatéz / Etimologie: franceza cohabiter, lat cohabitare] 1 (Jur; despre oameni) A locui împreună în aceeși casă Si: a conviețui. 2 (despre idei, ideologii etc.) A coexista în ciuda unor deosebiri. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COABITA: COABITÁ verb I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [pronume co-a-, p.i. -tez, coabít. / conform latina cohabitare, limba franceza cohabiter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COABITA: COABITÁ, coabitez, verb I. intranzitiv (juridic) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [ pronunție: co-a-] – Din limba franceza cohabiter, latina cohabitare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COABITA: COABITÁ, coabitez, verb I. intranzitiv (juridic) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [ pronunție: co-a-] – Din limba franceza cohabiter, latina cohabitare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COABITA: COABITÁ vt. intr. 1. a conviețui. 2. (despre specii diferite) a popula același habitat. (< limba franceza cohabiter, latina cohabitare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COABITA: COABITA verb (juridic) a conviețui, a trăi, a viețui. (Au coabita doi ani ca soț și soție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coabita: coabitá verb (silabe co-a-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu coabitéz, persoana a treia singular: el / ea și plural coabiteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coabita: coabitá (a coabita) (co-a-) verb, indicativ prezent 3 coabiteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COABITA' cocoácoábăcoábeCOABITÁCOABITÁNTCOABITÁRECOABITÁȚIECOABITAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coabita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coabita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 76 / P: co-acoabita / V: înv cohacoabita / prezentul indicativ: coabitatéz / Etimologie: franceza cohabiter, lat cohabitare] 1 Jur; despre oameni A locui împreună în aceeși casă Si: a conviețui. Au coabita doi ani ca soț și soție. Au coabita doi ani ca soț și soție. Coabitá a coabita co-a- verb, indicativ prezent 3 coabiteáză. |
GRAMATICA cuvântului coabita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coabita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coabita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coabita? Vezi cuvântul coabita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coabita?[ coa-bi-ta ] Se pare că cuvântul coabita are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coabita |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A scoate zer din piatră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul coabita se conjugă: ei ele coabiteáză
