 | as |
|
| Clorură [ clo-ru-ră ] VEZI SINONIME PENTRU clorură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului clorura în mai multe dicționareDefinițiile pentru clorura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a clorura (forma la infinitiv) A clorura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLORURĂ: CLORÚRĂ, cloruri, substantiv feminin Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. • Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din limba franceza chlorure. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLORURĂ: CLORÚRĂ, cloruri, substantiv feminin Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. • Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din limba franceza chlorure. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clorură: clorúră substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: (iuz) clorurarúr substantiv masculin / Plural: clorurauri / Etimologie: franceza chlorure] 1 Sare a acidului clorhidric. 2 Combinație a clorului cu un element chinic sau cu o substanță organică. 3 (Îs) clorura de sodiu Sare de bucătărie. 4 (Îs) clorura de var Substanță decolorantă și dezinfectantă, obținută din clor și var stins. 5 (Îs) clorura de vinil Compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. 6 (îs) clorura de polivinil Produs obținut prin polimerizarea clorurii (5) de vinil, folosit la fabricarea pieii artificiale, ca material de construcție etc. Si: policlorură de vinii. 7 (Îs) clorura mercuroasă Calomel. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLORURĂ: CLORURĂ substantiv (chimie, farmacie) clorură de amoniu = (popular) țipirig; clorură de etil = chelen, cloretan; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu = sare, (prin Maramures) slatină; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică = sublimat corosiv, (popular) săricică; clorură mercuroasă = calomel. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLORURĂ: CLORÚRĂ, cloruri, substantiv feminin Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un metal sau cu o substanță organică. Clorură de calciu. Clorură de potasiu. • Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurială = calomel. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clorura: clorura verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: cloruraréz / Etimologie: franceza chlorurer] 1 A combina cu clorul. 2 A transforma o substanță în clorură. 3 (Fex) A trata lâna cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLORURĂ: CLORÚRĂ substantiv feminin sare a acidului clorhidric, combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică; clorid. ♦ clorura de sodiu = sare de bucătărie. (< limba franceza chlorure) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLORURA: CLORURÁ verb I. trecut 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< limba franceza chlorurer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLORURĂ: CLORÚRĂ clorurai forme Sare a acidului clorhidric. • clorura de sodiu (natriu) sare de bucătărie. /<fr. chlorure Forme diferite ale cuvantului clorura: clorurai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLORURĂ: CLORÚRĂ substantiv feminin Sare a acidului clorhidric. • Clorură de sodiu = sare de bucătărie. [< limba franceza chlorure]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLORURA: CLORURÁ verb trecut a combina cu clor anumiți compuși organici. (< limba franceza chlorurer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLORURA: CLORURÁ, clorurez, verb I. tranzitiv A efectua o clorurare. – Din limba franceza chlorurer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLORURA: CLORURÁ, clorurez, verb I. tranzitiv A efectua o clorurare. – Din limba franceza chlorurer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clorura: clorurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cloruréz, persoana a treia singular: el / ea și plural clorureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clorură: clorură forme combinarea clorului cu un metal: clorură de fier. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clorură: clorúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat clorúrii; plural clorúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clorură: clorúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat clorúrii; plural clorúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clorura: clorurá (a clorura) verb, indicativ prezent 3 clorureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLORURA' CLORÓZĂCLORPROMAZÍNĂCLORSULFÓNICclorúrCLORURÁCLORURÁRECLORURÁTCLORURÁȚIECLORUREMÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clorura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clorura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Clorúră substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: iuz clorurarúr substantiv masculin / Plural: clorurauri / Etimologie: franceza chlorure] 1 Sare a acidului clorhidric. 3 Îs clorura de sodiu Sare de bucătărie. 4 Îs clorura de var Substanță decolorantă și dezinfectantă, obținută din clor și var stins. 5 Îs clorura de vinil Compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. 6 îs clorura de polivinil Produs obținut prin polimerizarea clorurii 5 de vinil, folosit la fabricarea pieii artificiale, ca material de construcție etc. 7 Îs clorura mercuroasă Calomel. Clorura verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: cloruraréz / Etimologie: franceza chlorurer] 1 A combina cu clorul. CLORÚRĂ clorurai forme Sare a acidului clorhidric. • clorura de sodiu natriu sare de bucătărie. Clorurá a clorura verb, indicativ prezent 3 clorureáză. |
GRAMATICA cuvântului clorura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clorura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clorura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clorură? Vezi cuvântul clorură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clorură?[ clo-ru-ră ] Se pare că cuvântul clorură are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL clorura Inţelegi mai uşor cuvântul clorura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Clorură de sodiu = sare de bucătărie Clorură mercurică = sublimat corosiv Clorură mercuroasă = calomel Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc Clorură de sodiu = sare de bucătărie Clorură mercurică = sublimat corosiv Clorură mercuroasă = calomel Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc CLORURĂ substantiv chimie, farmacie clorură de amoniu = popular țipirig; clorură de etil = chelen, cloretan; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu = sare, prin Maramures slatină; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică = sublimat corosiv, popular săricică; clorură mercuroasă = calomel CLORÚRĂ substantiv chimie, farmacie clorură de amoniu = popular țipirig; clorură de etil vezi chelen; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu vezi sare; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică vezi sublimat corosiv; clorură mercuroasă vezi calomel Clorură de sodiu = sare de bucătărie Clorură mercurială = calomel ♦ clorura de sodiu = sare de bucătărie Clorură de sodiu = sare de bucătărie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clorura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără de încetare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul clorura se conjugă: ei ele clorureáză
