 | as |
|
| Client [ cli-ent ] VEZI SINONIME PENTRU client PE ESINONIME.COM definiția cuvântului client în mai multe dicționareDefinițiile pentru client din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLIENT: CLIÉNT, -Ă, clienți, -te, substantiv 1. S. m. și forme Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără sau consumă; mușteriu. 2. S. m. și forme Persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngriji sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia. 3. S. m. (În Roma antică) Plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta. [ pronunție: cli-ent] – Din limba franceza client, latina cliens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului client: client-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLIENT: CLIÉNT, -Ă, clienți, -te, substantiv masculin și forme 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu. 2. Persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia. 3. (În antichitatea romană) Plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta. [ pronunție: cli-ent] – Din limba franceza client, latina cliens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului client: client-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLIENT: CLIÉNT, -Ă substantiv masculin și forme 1. Plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. Cel care cumpără frecvent dintr-un magazin, consumator obișnuit al unui local public; mușteriu, consumator. ♦ Cel care apelează la serviciile unui avocat, ale unui medic, ale unui croitor etc., considerat în raport cu acela care îi oferă serviciile sale. [pronume cli-ent. / < latina cliens, conform limba franceza client, italiana cliente]. Forme diferite ale cuvantului client: client-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLIENT: CLIÉNT, -Ă, clienți, -te, substantiv masculin și forme 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin sau care consumă ceva într-un local public; mușteriu, consumator. 2. Persoană considerată în raport cu avocatul cărui i-a încredințat afacerile sau cu medicul care-I îngrijește cînd este bolnav. [Avocatul] a venit în București în interesul unui... client. C. PETRESCU, Î. II 214. – Pronunțat: cli-ent. Forme diferite ale cuvantului client: client-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLIENT: CLIÉNT clienttă (clientți, clientte) m. și forme 1) Cumpărător sau consumator (permanent) într-un magazin, într-un local public. 2) Persoană care apelează la serviciul cuiva (medic, avocat etc.), luată în raport cu acesta. 3) (în Roma antică) Plebeu aflat sub protecția morală și materială a unui aristocrat, căruia i se supunea complet. [silabe cli-ent] /<fr. client, latina cliens, clientntis Forme diferite ale cuvantului client: clienttă clientți clientte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru client: cliént, clientă substantiv masculin și feminin [Atestat: ODOBESCU, S. II, 19 / P: client / Plural: clientnți, cliente / Etimologie: franceza client, lat cliens, -ntis] 1 (În Antichitatea romană) Plebeu aflat sub protecția unui patrician. 2-3 Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin (sau care consumă (regulat) ceva într-un local public). 4 Persoană care solicită serviciile unui doctor, avocat etc. în schimbul unei taxe. Forme diferite ale cuvantului client: clientă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLIENT: CLIÉNT, -Ă substantiv masculin forme 1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public. • cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor. (< limba franceza client, latina cliens) Forme diferite ale cuvantului client: client-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru client: *cliént, -ă substantiv (latina cliens, cliéntis). La Romanĭ, plebeŭ care era supt patronagiu unuĭ patrician. Azĭ, persoană care-șĭ încredințează interesele unuĭ avocat saŭ unuĭ medic. Mușteriŭ. vezi vasal. Forme diferite ale cuvantului client: client-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLIENT: CLIENT substantiv cumpărător, mușteriu, (învechit) tîrguitor. (client al unui magazin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru client: cliént substantiv masculin, plural cliénți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru client: cliént substantiv masculin, plural cliénți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLIENT' clicuíclidclidonográfcliénciCLIÉNTcliéntăCLIENTÉLĂCLIENTELÁRCLIENTELÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL client Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului client dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CLIÉNT clienttă clientți, clientte m. Client, latina cliens, clientntis. Cliént, clientă substantiv masculin și feminin [Atestat: ODOBESCU, S. II, 19 / P: client / Plural: clientnți, cliente / Etimologie: franceza client, lat cliens, -ntis] 1 În Antichitatea romană Plebeu aflat sub protecția unui patrician. Client al unui magazin. Client al unui magazin. |
GRAMATICA cuvântului client? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului client. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul client poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE client? Vezi cuvântul client desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul client?[ cli-ent ] Se pare că cuvântul client are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL client |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Molie-de-casă oniscus murarius?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul client are forma: cliénți
