 | as |
|
| Cleşte [ cleş-te ] VEZI SINONIME PENTRU cleşte PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cleste în mai multe dicționareDefinițiile pentru cleste din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLEȘTE: CLEȘTE, clești, substantiv masculin, clește, substantiv neutru 1. (Adesea la plural cu valoare de sg., precedat de «o pereche de») Unealtă de fier sau de alt metal alcătuită din două brațe articulate între ele și încovoiate la un capăt spre interior; servește la apucatul și transportul pieselor și materialelor, la întoarcerea pieselor în timpul prelucrării, la separarea lor, la smulgerea unui obiect împlîntat undeva etc. Clește de cuie. ▭ Și-a pregătit... degetele în formă de clește s-o prind [jucăria]. SAHIA, N. 106. Iaca intră și Chirică pe ușă, cu un ciocan, c-o daltă și c-o păreche de clești în mînă. CREANGĂ, P. 177. figurat A scos... dintr-o putină o scrumbie bună, ținînd-o atîrnată de coadă cu cleștele delicat al degetelor. SADOVEANU, B. 177. Ea a plecat singură, întunecată, cu inima strînsă de teamă în cleștele unei suferinți mute. BART, E. 182. Izbutea Lambrior să te înșface de mijloc în cleștele neînvins al mîinilor lui ciotoroase. HOGAȘ, H. 75. • Expresia: Aprinde (sau a apuca, a strînge) pe cineva ca în (sau într-un) clește = a prinde pe cineva la strîmtoare, a-l aduce în imposibilitate de a scăpa; a- încolți, a-l forța. Fiul craiului, văzîndu-se prins în clește... jură credință și supunere. CREANGĂ, P. 207. Deodată se auzi... clamp! Capcana se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. Ai scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele= a decide cu greu pe cineva să vorbească. Și ce mi-a spus, cu cleștele i-am scos! VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Unealtă de fier cu care se ațîță focul și se scot tăciunii aprinși. De ce mi-am făcut cleștele? Ca să nu mă ard, zicea ea. CREANGĂ, P. 5. Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului, și-l buchisa cu cleștele. CREANGĂ, A. 35. 3. Nume dat picioarelor de dinainte ale racului, cu care animalul apucă și strînge; foarfeci. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clește: cléște [Atestat: BIBLIA (1688), 572 / V: cleaștă2 substantiv feminin / Plural: clesteti sm, (înv) -turi sn / Etimologie: vsl клeштa] 1 substantiv masculin Unealtă din metal sau lemn, alcătuită din două brațe încrucișate și articulate între ele, pentru manipularea unor piese. 2 substantiv masculin Clește (1) pentru manipulat lemnele și cărbunii din foc. 3 substantiv masculin (Șfg; îe) A apuca (sau a prinde, a strânge) pe cineva (ca) în cleste A pune (pe cineva) în situația de a nu putea scăpa. 4 substantiv masculin (Îvp; îe) A ține (în) cleste A face cuiva viața grea. 5 substantiv masculin (Îvp; îe) Bun de cleste Puternic. 6 substantiv masculin (Îe) A-i scoate cuiva cuvintele (sau vorba) (din gură) cu clestele A depune eforturi pentru a face pe cineva să vorbească. 7 substantiv masculin (despre dureri de dinți; gmț; îe) A(-i) da cu zeamă de cleste A merge la dentist. 8 substantiv masculin Unealtă asemănătoare cu cleștele (1) folosită în diverse operații. 9 substantiv masculin (Înv) Mucar. 10 substantiv masculin (Înv) Cheie pentru acordat pianul. 11 substantiv masculin (Înv) Forceps. 12 sn Unealtă de dulgherie pentm fixat materialul de prelucrat (sau piesele care se lipesc). 13 substantiv masculin (Înv; la teascul de stors vin) Argea. 14 sn (Înv) Cleștar2 (1). 15 substantiv masculin și neutru Instrument pentru prins crapi (mari) asemănător unui clește (1) fixat pe o prăjină. 16 substantiv masculin (Pes) Instrument pe care se înșiră undițele Si: câscâci, igliță, lopățică. 17 substantiv masculin (Înv; șîs) Frânghia clestelor Unealtă cu care se oprește moara. 18 sn Cleștar2 (2). 19 substantiv masculin și neutru (Reg) Suport din lemn, nedefinit mai îndeaproape, pentru sarea oilor. 20 substantiv masculin Fiecare din cele două apendice anterioare ca niște clești (1) ale crustaceelor. 21 substantiv masculin (Îvp; îs) clestele capului Creștetul capului. 22 substantiv masculin (Înv) Incisivi (de lapte) ai calului. 23 substantiv masculin Instrument pentru însemnat mieii la ureche Cf potricală. 24 substantiv masculin (Reg; șîs) cleste de viermi Unealtă ciobănească pentru viermuit. 25 substantiv masculin (Reg; lpl; îoc lemne rotunde) Dulap. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru clește: cléște (clește), substantiv neutru – 1. Unealtă alcătuită din două brațe încrucișate care servește la apucarea, întoarcerea unei piese. – 2. Pensetă. – 3. Mucarniță. 4. Spărgător de nuci. – 5. Instrument de extras dinți. – 6. Instrument de scos cuie. – 7. Unealtă de dulgherie, pentru strîns sau scos doage. – 8. Ostie de pescuit, harpon. – 9. Brațe în formă de clește ale langustei, crabului etc. – 10. Nume popular dat suturei occipitale parietale. – 11. La cai, primii incisivi. – 12. Instrument pentru a însemna urechile vitelor. – Mr. cle(a)ște, megl. cleaști. limba slavă (veche) klĕšte, plural de la klĕšta (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 61; Byhan 314); conform limba bulgară klĕšti, limba sârbă klĕste, limba slovenă klešč, limba rusă klesti. – derivat cleașcă, substantiv feminin (clește; cîrlig; unealtă stricată, vechitură, rablă); cleștar, substantiv neutru (unealta dogarului; năvod); cleș(t)niță, substantiv feminin (clanță de ușă; ușă falsă; ciot de creangă); încleșta, verb (a apuca, a prinde; a îndesa; a strînge în brațe; a strînge, a presa); încleștătură, substantiv feminin (epilepsie); descleșta, verb (a dezlega, a da drumul, a slăbi strînsoarea). Forme diferite ale cuvantului cleste: clește Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLEȘTE: CLÉȘTE, clești, substantiv masculin 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua brațe încrucișate și articulate între ele, care servește la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. • Expresia: A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească. ♦ Unealtă de fier asemănătoare cu un clește (1), folosită în diverse operații. Clește pentru cărbuni. 2. Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește (1), ale unor crustacee. [plural și: (n) clește] – Din limba slavă (veche) klĕšta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLEȘTE: CLÉȘTE, clești, substantiv masculin 1. Unealtă alcătuită din două pârghii articulate cu un bolț, care servește la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. • Expresia: A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească. ♦ Unealtă de forma unui clește (1), folosită în diverse operații. Clește pentru cărbuni. 2. Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește (1), ale unor crustacee. [plural și: (n.) clește] – Din limba slavă (veche) klĕšta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clește: clește n., plural tot așa (limba bulgară klešti, vechea slavă klĭešta, plural klĭešte). Instrument de apucat lucrurĭ ferbințĭ, maĭ ales cărbunĭ. Instrument de scos cuĭe, cherpeden. Cimbistră. A scoate cuĭva vorbele ca cu cleștele, a-l face cu greŭ să vorbească. A prinde cu cleștele, în clește, a sili pe cineva să nu lucreze nimica contra ta. – E și masc. (plural cleștĭ), dar ob. neutru: doŭă clește (CL. Febr. 1910, CXI). La Dos. plural cleștĭ și cleșturĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLEȘTE: CLEȘTE s. 1. (medicina) forceps. (cleste este folosit în cazul nașterilor dificile.) 2. (tehnic) (regional) crivală, crivea, șurub, teasc. (cleste este o unealtă de lemn a tîmplarului.) 3. (tehnic) capră, locaș, matcă, plăsele (la plural). (cleste al dulgherului.) 4. (tehnic) cleștar. (Cu cleste dogarul trage cercurile la butoaie.) 5. (tehnic) (regional) argea, chingi (la plural), mîni (la plural). (cleste la teasc.) 6. (anatomie) foarfece. (cleste la rac, crab.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLEȘTE: CLÉȘTE clestei m. 1) Unealtă alcătuită din două piese încrucișate și articulate între ele, folosită la apucarea, transportarea etc. unor obiecte. cleste pentru cărbuni. • A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu clesteele a depune eforturi pentru a face pe cineva să vorbească. 2) Fiecare din picioarele anterioare la unele crustacee; foarfece. cleste de rac. [plural și clește] /<sl. klešta Forme diferite ale cuvantului cleste: clestei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clește: clește m. 1. unealtă de fier spre a ținea tare strâns sau pentru a smulge cuie, copci, păr; 2. unealtă de oprit moara (de unde figurat a strânge în clește pe cineva, a-l duce la strâmtoare, a-i pune sula în coaste); 3. unealtă de luat cărbuni aprinși din sobă; 4. numele incizivelor calului; 5. ghiarele racului. [slava KLIEȘTE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clește: cléște substantiv masculin / substantiv neutru, plural clești / cléște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clește: !cléște substantiv masculin, plural clești Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLESTE' ClesiecléșnițăcleștálCLEȘTÁRCLÉȘTEcleșteácleștéecleștéiclestelár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clește Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clește dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cléște [Atestat: BIBLIA 1688, 572 / V: cleaștă2 substantiv feminin / Plural: cleșteti sm, înv -turi sn / Etimologie: vsl клeштa] 1 substantiv masculin Unealtă din metal sau lemn, alcătuită din două brațe încrucișate și articulate între ele, pentru manipularea unor piese. 3 substantiv masculin Șfg; îe A apuca sau a prinde, a strânge pe cineva ca în clește A pune pe cineva în situația de a nu putea scăpa. 4 substantiv masculin Îvp; îe A ține în clește A face cuiva viața grea. 5 substantiv masculin Îvp; îe Bun de clește Puternic. 6 substantiv masculin Îe A-i scoate cuiva cuvintele sau vorba din gură cu cleștele A depune eforturi pentru a face pe cineva să vorbească. 7 substantiv masculin despre dureri de dinți; gmț; îe A-i da cu zeamă de clește A merge la dentist. 17 substantiv masculin Înv; șîs Frânghia cleștelor Unealtă cu care se oprește moara. 21 substantiv masculin Îvp; îs cleștele capului Creștetul capului. 24 substantiv masculin Reg; șîs clește de viermi Unealtă ciobănească pentru viermuit. Clește este folosit în cazul nașterilor dificile. Clește este o unealtă de lemn a tîmplarului. Clește al dulgherului. Cu clește dogarul trage cercurile la butoaie. Clește la teasc. Clește la rac, crab. CLÉȘTE cleștei m. Clește pentru cărbuni. • A-i scoate cuiva vorba din gură cu cleșteele a depune eforturi pentru a face pe cineva să vorbească. Clește de rac. Cleștele este o unealtă de lemn a tâmplarului. Clește al dulgherului. Clește la teasc. Clește la rac, crab. |
GRAMATICA cuvântului clește? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clește. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clește poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cleşte? Vezi cuvântul cleşte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cleşte?[ cleş-te ] Se pare că cuvântul cleşte are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL clește Inţelegi mai uşor cuvântul clește dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Aprinde sau a apuca, a strînge pe cineva ca în sau într-un clește = a prinde pe cineva la strîmtoare, a-l aduce în imposibilitate de a scăpa; a- încolți, a-l forța A-i scoate cuiva vorba din gură cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească A-i scoate cuiva vorba din gură cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clește |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Argotic a pune sau a trage bărbi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul clește are forma: cleșt
