 | as |
|
| Cler [ cler ] VEZI SINONIME PENTRU cler PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cler în mai multe dicționareDefinițiile pentru cler din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cler: cler substantiv neutru – Preoțime. – Variante (învechit) clir, cliros. Mr. clir. limba neogreacă ϰλñρος (Murnu 14), în parte prin intermediul limba slavă (veche) klirosŭ (Vasmer, greacă, 79), conform limba sârbă, limba rusă klir, și modern din latina clerus. secolul XVI (cu forma cliros). – derivat mod. (din limba franceza ) cleric, substantiv masculin; clerical, adjectiv; clericalism, substantiv neutru derivat învechit clericesc, (variantă cliricesc, secolul XVII), adjectiv Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLER: CLER substantiv neutru Totalitatea preoților unei biserici, unei eparhii sau unei țări; cinul preoțesc, preoțime. între clasele privilegiate și intre acele dezmoștenite, un cler ignorant, superstițios, îngrășat cu mana averilor mănăstirești. ALECSANDRI, C. 234. Mitropolitul ieși înainte urmat de tot clerul. NEGRUZZI, S. I 232. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cler: *cler n., plural urĭ (vgr. klêros, soartă, condițiune). Corpu preuțesc și călugăresc. – Vechĭ clir și cliros (limba neogreacă kliros, limba rusă klir, kliros). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLER: CLER, cleruri, substantiv neutru Totalitatea preoților unei biserici, ai unei eparhii, ai unei țări etc.; preoțime. – Din latina clerus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLER: CLER substantiv neutru Preoțime; totalitatea clericilor dintr-o țară, dintr-o biserică etc. [conform germana Klerus, latina clerus, greacă kleros]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLER: CLER substantiv neutru Totalitatea preoților unei biserici, ai unei eparhii, ai unei țări etc.; preoțime. – Din latina clerus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLER: CLER substantiv neutru totalitatea clericilor dintr-o țară, dintr-o eparhie; preoțime. (< italiana clero, latina clerus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLER: CLER substantiv (BIS) preoțime, (livresc) sacerdoțiu, (popular) popime, (învechit) preoție. (cler dintr-o eparhie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLER: CLER substantiv (BIS) preoțime, (livresc) sacerdoțiu, (popular) popime, (învechit) preoție. (cler dintr-o eparhie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLER: CLER n. Totalitate a preoților unui cult; preoțime. /<lat. clerus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cler: cler n. corpul clericilor unei biserici sau al unei țări. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cler: cler substantiv neutru, plural cléruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cler: cler2 substantiv masculin vezi creieri Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cler: cler substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLER' CLEPTOCRAȚÍECLEPTOFOBÍECLEPTOMÁNCLEPTOMANÍECLERcleriCLÉRICcléricăCLERICÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cler Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cler dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Clerul dintr-o eparhie. Cler dintr-o eparhie. Cler dintr-o eparhie. |
GRAMATICA cuvântului cler? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cler. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cler poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cler? Vezi cuvântul cler desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cler?[ cler ] Se pare că cuvântul cler are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cler |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A semna în alb?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cler are forma: cléruri
