 | as |
|
| Clefăi [ cle-fă-i ] VEZI SINONIME PENTRU clefăi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului clefai în mai multe dicționareDefinițiile pentru clefai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a clefăi (forma la infinitiv) A clefăi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLEFĂI: CLEFĂÍ, cléfăi, verb IV. intranzitiv 1. A mînca cu zgomot, a plescăi; a clefeti. vezi molfăi. Rupse o margine din pîine și începu să clefăie încet. STĂNOIU, C. I. 164. La dejun, Dan înfulica bucături mari și clefăia repede, c-o lăcomie de bestie. VLAHUȚĂ, O. A. III 198. • tranzitiv Se mai oprește calul. Mai rupe o gură de iarbă din marginea potecii. O clefăie. STANCU, despre 327. O mînă... ținea funia vitei, care nu mai clefăia iarba de dinainte-i. PAS, L. I 138. 2. A deschide și a închide gura plescăind. Trăgea aer în piept, clefăind și pocnind din limbă cu... plăcere. GALAN, Z. R. 237. 8. 3. A plescăi mergînd prin noroi. Dricul primăriei clefăia prin glod. LESNEA, C. despre 87. – prezent industrie și: clefăiesc (BOGZA, Ț. 89). – Variantă: clepăí (DUMITRIU, N. 176) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru clefăi: clefăí (-ăésc, -ít), verb – 1. A mînca făcînd zgomot. – 2. A vorbi poticnit. – Variante clefeti. Creație expresivă, care coincide cu latina in limbaj vulgar sau argou / jargou clefare (H. Mihăescu, BF, III, 23), limba slovenă klafati, germana klaffen (Cihac, II, 61 și Conev 56 propun un etimon limba slavă (veche) ). – derivat clefăit, substantiv neutru (zgomot produs cînd se mănîncă urît); clefetitor, adjectiv (persoană care mănîncă cu greu). Forme diferite ale cuvantului clefai: -ăésc clefai-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clefăi: clefăí [Atestat: latina medievală / V: clemfăí, clăfăí, cefăí, cieflăí, ciflăí / prezentul indicativ: clefaiésc / Etimologie: fo] 1-2 vti A mânca zgomotos și neplăcut privirii. 3 vi A închide și a deschide gura plescăind. 4 vi (Fig) A vorbi repede, articulând prost cuvintele. 5 vi A produce un zgomot specific umblând prin noroi. 6-7 vti (Pex; îvr) A frământa (noroiul). 8 vi (despre căței; îvr) A lătra. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLEFĂI: CLEFĂÍ, cléfăi, verb IV. 1. tranzitiv și intranzitiv A mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. intranzitiv A deschide și a închide gura plescăind. ♦ figurat A vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele. 3. intranzitiv A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. – Formație onomatopeică. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLEFĂI: CLEFĂÍ, cléfăi, verb IV. 1. A mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. intranzitiv A deschide și a închide gura plescăind. ♦ figurat A vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele. 3. intranzitiv A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. – Formație onomatopeică. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLEFĂI: CLEFĂI verb a molfăi, a plescăi, (rar) a clefeti, (regional) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (clefai cînd mănîncă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLEFĂI: CLEFĂI verb a molfăi, a plescăi, (rar) a clefeti, (regional) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (clefai cînd mănîncă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clefăi: clefăí (a clefai) (a clefăi) verb, indicativ prezent 3 cléfăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea clefăiá; conjunctiv prezent 3 să cléfăie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clefăi: clefăí verb, industrie și conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu cléfăi, persoana a treia singular: el / ea cléfăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea clefăiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLEFAI' cledcledoscléericlefCLEFĂÍCLEFĂIÁLĂclefăíreCLEFĂÍTclefeteá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CLEFĂI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clefăi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Clefăí [Atestat: latina medievală / V: clemfăí, clăfăí, cefăí, cieflăí, ciflăí / prezentul indicativ: clefĂiésc / Etimologie: fo] 1-2 vti A mânca zgomotos și neplăcut privirii. ClefĂi cînd mănîncă. ClefĂi cînd mănîncă. Clefăí a clefĂi a clefăi verb, indicativ prezent 3 cléfăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea clefăiá; conjunctiv prezent 3 să cléfăie. |
GRAMATICA cuvântului CLEFĂI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clefăi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CLEFĂI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clefăi? Vezi cuvântul clefăi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clefăi?[ cle-fă-i ] Se pare că cuvântul clefăi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CLEFĂI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de avangardă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
