 | as |
|
| Clasic [ cla-sic ] VEZI SINONIME PENTRU clasic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului clasic în mai multe dicționareDefinițiile pentru clasic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLASIC: CLÁSIC, -Ă, clasici, -e, adjectiv 1. (Despre opere literare, științifice, artistice) Care întrunește condițiile perfecțiunii; care poate fi luat drept model. Capitalul lui Marx este o operă clasică. ▭ Genialele teze din Aprilie ale lui Lenin constituie un model clasic de analiză marxistă a situației istorice complicate in epoca revoluției, de elaborare a unei linii strategice și tactice a partidului comunist pentru asigurarea victoriei revoluției socialiste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2328. ♦ (Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.) Recunoscut ca perfect, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor. Tolstoi este autorul clasic cel mai răspîndit din literatura rusă a secolului al XIX-lea. • (Substantivat) Clasicii marxismului au arătat că chestiunea națională trebuie privită în legătură cu sarcinile ce stau în fața clasei muncitoare. REZ. HOT. I 30. Marii clasici realiști Caragiale, Eminescu, Creangă, Coșbuc ș.a, sînt redați poporului, opera lor este analizată în lumina marxism-leninismului, pentru ca nimic din ceea ce a fost înaintat și valoros în trecut să nu se piardă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 91. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele) ale unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic. In țările clasice ale democrației parlamentare burgheze, ca Franța, cele mai elementare principii parlamentare sînt călcate în picioare. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 127. Remorcherele de sute de cai-putere trec duduind din toate mașinile... Un lung convoi de șlepuri, legate două cîte două, după imaginea clasică a prizonierilor le urmează supuse. BOGZA, C. O. 405. 3. Care privește lumea antică greco-latină, care aparține culturii acestei lumi; care se referă (în special) la literatura antică, caracterizată prin echilibru, sobrietate și armonia fondului cu forma. Limbi clasice. Filologie clasică. Demostene și Virgiliu sînt scriitori clasici, cm Artiștii antici, clasici, au ajuns să exprime natura înconjurătoare... cu... plasticitate. GHEREA, ST. Hristos I 220. Limba latină clasică = un aspect al limbii latine întrebuințat de scriitorii din epoca clasică. ♦ Caracteristic antichității greco-latine sau moravurilor antice. Entuziasmul... înaripează inima poetului, ori de cîte ori vorbește de eroismul grecilor, care au știut să moară cu o bărbăție clasică pe zidurile Misolonghiei. MACEDONSKI, O. IV 73. Forme diferite ale cuvantului clasic: clasic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLASIC: CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adjectiv 1. (Despre opere literare, științifice, artistice) Care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept model; prin extensie care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦ (Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent. Procedeu tehnic clasic. 3. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. – Din limba franceza classique, latina classicus. Forme diferite ale cuvantului clasic: clasic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLASIC: CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adjectiv 1. (Despre opere literare, științifice, artistice) Care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept model; prin extensie care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦ (Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent. Procedeu tehnic clasic. 3. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. – Din limba franceza classique, latina classicus. Forme diferite ale cuvantului clasic: clasic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clasic: clásic, clasică [Atestat: (a. 1828) URICARIUL VII, 175 / Plural: clasicici, clasicice / Etimologie: franceza classique, lat classicus] 1 a (Înv) Care aparține Antichității greco-latine. 2 a (despre opere literare, științifice, artistice) Care poate fi luat drept model. 3 a (Pex) Care este alcătuit după canoanele tradiționale. 4-5 sm, a (Artist, om de știință etc.) de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii. 6 a Care concentrează caracteristicile unui lucru, ale unei situații etc. 7 a Care este folosit curent. 8-11 a Care aparține clasicismului (1-4). 12-15 a Referitor la clasicism (1-4). 16 a (Îoc muzică ușoară, îs) Muzică clasică Muzică simfonică. Forme diferite ale cuvantului clasic: clasică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLASIC, -Ă: CLÁSIC, -Ă adjectiv 1. Referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic antichității greco-latine. ♦ Conform normelor artei antice greco-latine. 2. Privitor la clasicism (1). 3. (Despre o lucrare, o operă de artă) Care servește ca model de perfecțiune, ajuns la perfecțiune. ♦ (și substantiv masculin; despre scriitori, artiști etc.) Care aparține clasicismului greco-latin sau francez; considerat perfect, care a atins un înalt nivel de perfecțiune, care aparține unei epoci considerate perfectă, model. 4. Care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic. [conform limba franceza classique, italiana classico, latina classicus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLASIC: CLÁSIC, -Ă adjectiv 1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia. • conform normelor artei antice greco-latine. 2. referitor la clasicism (1). 3. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecțiune. • (despre scriitori, artiști etc.; și substantiv masculin) care aparține clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii; model. 4. care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic. (< limba franceza classique, latina classicus) Forme diferite ale cuvantului clasic: clasic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clasic: *clásic, -ă adjectiv (latina classicus, de prima clasă). Distins, însemnat, ilustru, sănătos, viguros, care poate servi de model: poet clasic, poezie clasică. Conform regulelor trase de Grecĭ și de Romanĭ, distins: frumuseță clasică. Genu clasic, cel greco-roman orĭ al scriitorilor secolul 17, opus celuĭ romantic. Filologia clasică, cea greco-latină. substantiv Autor care poate servi de model: a studia clasiciĭ latinĭ. adverb În mod clasic: a scrie clasic. Forme diferite ale cuvantului clasic: clasic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CLASIC: CLÁSIC, -Ă, (< limba franceza , latina) adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. • (logică) Logică clasic = logică bivalentă, prin opoziție cu logicile plurivalente, modale și intuiționiste. 2. Adj. (Despre o lucrare, o operă de artă) Care servește ca model de perfecțiune, care a ajuns la perfecțiune. 3. S. m. Scriitor, artist care a produs opere clasice (1, 2). 4. Tipic, caracteristic. Forme diferite ale cuvantului clasic: clasic-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clasic: clasic a. 1. destinat a fi citit în clase: autori clasici, opere clasice; 2. se zice despre scriitorii și scrierile ce se propun ca modele perfecte, ca autorități; 3. ce ține de antichitatea greco-romană și, în opozițiune cu romantic, de scriitorii cari urmează vechile regule de compozițiune literară; 4. care excelează, ce poate servi de model: Anglia e țara clasică a libertății. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLASIC: CLÁSIC clasiccă (clasicci, clasicce) 1) Care ține de clasicism; propriu clasicismului. Literatură clasiccă. 2) (despre opere literare, științifice etc.) Care servește ca model de perfecțiune. Operă clasiccă. 3) (despre scriitori, artiști etc.) A cărei operă își păstrează valoarea de-a lungul veacurilor. Scriitor clasic. 4) Care are loc în mod obișnuit. /<fr. classique, latina classicus Forme diferite ale cuvantului clasic: clasiccă clasicci clasicce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLASIC: CLASIC adjectiv 1. caracteristic, reprezentativ, specific, tipic. (Un exemplu clasic.) 2. curent, frecvent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic clasic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CLASIC: CLÁSIC, -Ă adjectiv (conform limba franceza classique, italiana classico, latina classicus): în sintagmele filologie clasică și latină clasică (vezi). Forme diferite ale cuvantului clasic: clasic-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clasic: clásic adjectiv masculin, plural clásici; forme singular clásică, plural clásice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clasic: clásic adjectiv masculin, plural clásici; forme clásică, plural clásice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLASIC' clasémclasézCLASIÁRclasibócruCLÁSICCLASICÍSMclasicístclasicístăCLASICITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CLASIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clasic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Clásic, clasică [Atestat: a. 1828 URICARIUL VII, 175 / Plural: clasicici, clasicice / Etimologie: franceza classique, lat classicus] 1 a Înv Care aparține Antichității greco-latine. 16 a Îoc muzică ușoară, îs Muzică clasică Muzică simfonică. CLÁSIC clasiccă clasicci, clasicce 1 Care ține de clasicism; propriu clasicismului. Literatură clasiccă. Operă clasiccă. Scriitor clasic. Un exemplu clasic. Un procedeu tehnic clasic. |
GRAMATICA cuvântului CLASIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clasic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CLASIC poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE clasic? Vezi cuvântul clasic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clasic?[ cla-sic ] Se pare că cuvântul clasic are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CLASIC Inţelegi mai uşor cuvântul clasic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeLimba latină clasică = un aspect al limbii latine întrebuințat de scriitorii din epoca clasică = logică bivalentă, prin opoziție cu logicile plurivalente, modale și intuiționiste |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CLASIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ receptor telefonic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
