 | as |
|
| Clanț [ clanț ] VEZI SINONIME PENTRU clanț PE ESINONIME.COM definiția cuvântului clant în mai multe dicționareDefinițiile pentru clant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru clanț: clanț interjecție – Imită zgomotul produs de o încuietoare sau un zăvor, o foarfecă, izbirea dinților etc. Formație expresivă, identică următoarei. – derivat clanț, substantiv neutru (gură, cioc); clanță, substantiv feminin (clampă, ivăr, zăvor; gură-spartă, moară-stricată, om certăreț; mască folosită în jocurile populare de Crăciun); clănțos, adjectiv (vorbăreț; certăreț); clănțănog, adjectiv (certăreț, gîlcevitor); clănțău, substantiv masculin (gură-spartă, om care vorbește mult; avocat); clănță(n)i (variantă clențăni), verb (a tremura, a-și izbi dinții; a face zgomot cu clanța, a încerca la ușă; a bărfi, a umbla cu vorbe; a căuta ceartă, a face scandal; a face zgomot obiectele de metal cînd se mișcă); clănțăneală (variantă clănțănit, clănțănitură), substantiv feminin (faptul de a clănțăni; trăncăneală); clănțănitor, adjectiv (care tremură). Întîlnirea cu germana Klincke, limba franceza clenche, în limba maghiara k(e)lincs pare întîmplătoare. Din limba română provine limba bulgară kljanca (Capidan, Raporturile, 222). – conform cloț. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLANȚ: CLANȚ1 interjecție Onomatopee care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecilor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. Cum văzu pe bătrîn, se cercă să îndruge cîte ceva și cum deschidea gura, gura clanț! falcă pe falcă. DELAVRANCEA, S. 244. Zicind acestea, se răpede spre un fund cu mămăligă, ce sta... pe masă și face clanț! cu gura în mămăligă. SBIERA, P. 182. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLANȚ: CLANȚ, (1) interjecție, (2) clanțuri, substantiv neutru 1. interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. substantiv neutru Cioc; prin extensie (glumeț și peiorativ) gură. • Expresia: (învechit) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLANȚ: CLANȚ, (1) interjecție, (2) clanțuri, substantiv neutru 1. interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. substantiv neutru Cioc; prin extensie (glumeț și peiorativ) gură. • Expresia: (învechit) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clanț: clanț [Atestat: POGOR, HENR. 239 / V: clanta i, cleanț sn / Plural: (2) clanturi / Etimologie: fo] 1 i (Are) Cuvânt care imită sunetul produs de închiderea (repede și cu putere) a maxilarelor sau de lovirea a două piese metalice ale aceluiași ansamblu. 2 sn Cioc. 3 sn (Pfm; pex) Gură. 4 sn (Înv; îe) A ține clant A face față într-o dispută. 5 sn (Pop; îc; pbl) Gură clantă Vorbăreț. 6 (Trs) Încăierare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLANȚ: CLANȚ2, clanțuri, substantiv neutru Cioc; prin extensie (În glumă și peiorativ) gură. vezi clonț. Te poftesc să-ți mai ții clanțul, c-apoi... ALECSANDRI, T. I 36. Să nu-ți aud clanțu. ALECSANDRI, T. I 338. • Expresia: A ține clanț = a se lupta cu vorba (într-o dispută, într-o controversă etc.), a ține piept. Am ajuns a putea ține clanț cu oricare avocat. ALECSANDRI, T. 257. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clanț: 2) clanț interjecție care arată cĭocnirea bucăților de metal orĭ a dinților (variantă din clamp și rudă pin sunet cu clonț și cu germana klingen, a zăngăni, klang, zăngănit. vezi clănțănesc și hap 2). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clanț: 1) clanț n., plural urĭ (cp. cu clanț 2 și cu cleanț). Nord. Clonț, cĭoc. A-țĭ ținea clanțu, a-țĭ ținea clonțu (gura). A te lua la clanț, a ținea clanț (cu cineva), a face gură, a-l combate. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLANȚ: CLANȚ1 clanturi n. 1) (la păsări) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii; cioc; plisc. 2) deprindere Organ al vorbirii; gură. • A-și ține clantul a-și închide gura; a tăcea. /Onomat. Forme diferite ale cuvantului clant: clanturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLANȚ: CLANȚ2 interjecție (se folosește pentru a reda zgomotul produs de lovirea dinților de sus de cei de jos, de foarfece la închidere sau la deschidere etc.). /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clanț: clanț n. fam. gură: ținea clanț cu orice advocat AL. [ vezi clanță]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clanț: clanț2 (cioc) (popular) substantiv neutru, plural clánțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru clanț: clanț substantiv verbal CIOC. CLONȚ. PLISC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clanț: clanț substantiv neutru, plural clánțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clanț: clanț interjecție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clanț: clanț1 interjecție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLANT' clăngăitorCLÁNGORclanítCLANIȚACLANȚCLÁNȚĂclănțăetúrăCLĂNȚĂÍclănțăiálă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clanț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clanț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 239 / V: clanța i, cleanț sn / Plural: 2 clanțuri / Etimologie: fo] 1 i Are Cuvânt care imită sunetul produs de închiderea repede și cu putere a maxilarelor sau de lovirea a două piese metalice ale aceluiași ansamblu. 4 sn Înv; îe A ține clanț A face față într-o dispută. 5 sn Pop; îc; pbl Gură clanță Vorbăreț. CLANȚ1 clanțuri n. • A-și ține clanțul a-și închide gura; a tăcea. |
GRAMATICA cuvântului clanț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clanț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clanț poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clanț? Vezi cuvântul clanț desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clanț?[ clanț ] Se pare că cuvântul clanț are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL clanț Inţelegi mai uşor cuvântul clanț dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe învechit A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva învechit A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva A ține clanț = a se lupta cu vorba într-o dispută, într-o controversă etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clanț |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de mâine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul clanț are forma: clánțuri
