 | as |
|
| Civil [ ci-vil ] VEZI SINONIME PENTRU civil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului civil în mai multe dicționareDefinițiile pentru civil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru civil: civíl, civilă [Atestat: (a. 1817) URICARIUL IV, 303/9 / V: (îvp) țicivil / Plural: civili, civile / Etimologie: franceza civil, lat civelis] 1 a Care privește pe civili (6). 2 a Care aparține civililor (16). 3 a Care este specific civililor (16). 4-5 a Care se referă la raporturile juridice ale civililor între ei (sau la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile statului). 6 a (Îs) Drepturi civile Drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare. 7 a (Îs) Drept - Ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. 8 a (Îs) Cod (sau înv, codice, condică) civil Culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. 9 a (Îs) Stare civilă Situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. 10 a (Îs) Ofițer al stării civile (sau, înv ofițer țivil) Salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. 11 a (Îs) Căsătorie civilă Căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale (înaintea căsătoriei religioase). 12 a (Îs) Parte civilă Persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea acțiunii. 13 a (Îs) Război civil Conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. 14 a (Înv; îs) Listă civil Sumă alocată anual de la bugetul statului pentm cheltuielile private ale regelui. 15 a (Înv; îs) Fructele civile Chiriile caselor, venitul rentelor etc. 16 a (Îe) A se constitui parte civilă (într-un proces) A cere, la judecată, despăgubiri bănești pentru pierderile cauzate de vinovat. 17 substantiv masculin Cetățean al unui stat, cu excepția militarilor și preoților. 18 substantiv masculin Persoană îmbrăcată în haine obișnuite (și nu militare sau preoțești). 19 av (Îe) A fi (îmbrăcat) în civil A purta haine obișnuite. Forme diferite ale cuvantului civil: civilă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIVIL: CIVÍL, -Ă, civili, -e, adjectiv 1. Care privește pe cetățenii unui stat; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei, precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și cu organizațiile statului. Să ne rădicăm la o viață civilă și politică. GHICA, S. XIX. Drepturi civile = drepturi privitoare la interesele private pe care le au cetățenii unui stat și de care se bucură în parte și străinii. Drept civil = ramură a științei dreptului care studiază condițiile persoanelor, raporturile lor de familie, diferitele raporturi juridice din care se nasc drepturi și obligații etc. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situația unei persoane, așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. Acte de stare civilă. ▭ Ofițer al stării civile = delegat al sfatului popular însărcinat cu încheierea actelor stării civile. (În opoziție cu căsătorie religioasă) Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile, în conformitate cu prevederile legale. (juridic) Parte civilă = partea vătămată printr-o infracțiune și care are pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite. Despăgubiri civile vezi despăgubire. 2. Care nu este militar, care nu are caracter milităresc. Haine civile. Autorități civile. Aviație civilă. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. • (Substantivat) Persoană care nu este militar sau care nu poartă uniformă militară. Mai făcu doi-trei pași spre un grup de trei civili. CAMIL PETRESCU, N. 17. – Variantă: (învechit și popular) țivíl, -ă (CAMILAR, N. II 377, CARAGIALE, O. I 144, RUSSO, S. 121) adjectiv Forme diferite ale cuvantului civil: civil-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIVIL: CIVÍL, -Ă, civili, -e, adjectiv Care privește pe cetățenii unui stat (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii) sau care aparține, este specific acestor cetățeni; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii), precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile statului. • Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare. Drept civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convenite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. Ofițer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea infracțiunii. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoană îmbrăcată în haine obișnuite (și nu în haine militare sau preoțești); cetățean al unui stat, cu excepția militarilor și a preoților. [Variante: (învechit și popular) țivíl, -ă adjectiv] – Din limba franceza civil, latina civilis. Forme diferite ale cuvantului civil: civil-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIVIL: CIVÍL, -Ă, civili, -e, adjectiv Care se referă la cetățenii unui stat sau la raporturile juridice ale acestora între ei (cu excepția militarilor și a reprezentanților Bisericii), precum și la raporturile acestora cu organele și cu organizațiile statului. • Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute de stat. Drept civil = totalitatea normelor care reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. Ofițer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea infracțiunii. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoană îmbrăcată în haine obișnuite (și nu în haine militare sau preoțești); cetățean al unui stat, cu excepția militarilor și preoților. [Variante: (învechit și popular) țivíl, -ă adjectiv] – Din limba franceza civil, latina civilis. Forme diferite ale cuvantului civil: civil-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CIVIL: CIVÍL, -Ă adjectiv 1. Privitor la cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni. • Drept civil = ramură a dreptului care se ocupă cu condițiile persoanelor, raporturile lor de familie și diferite legături juridice care dau naștere la drepturi, obligații etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de drept civil; stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc.; ofițer al stării civile = delegat al puterii de stat însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă; parte civilă = partea care pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. • Război civil = conflict armat pentru putere între două grupuri adverse din același stat. // substantiv masculin și forme Persoană care nu face parte din armată. [Variante țivil, -ă adjectiv, substantiv masculinf. / < latina civilis, conform italiana civile, limba franceza civil]. Forme diferite ale cuvantului civil: civil-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru civil: *civíl, -ă adjectiv (latina civilis, despre civis, cetățean. vezi cetate). Cetățenesc: drepturĭ civile. Se zice în opoz. cu militar și ecleziastic: funcțiune, autoritate civilă. figurat Cĭoplit, civilizat, bine crescut. Moarte civilă, perderea drepturilor de cetățean. Războĭ civil, între cetățeniĭ aceluĭașĭ stat. Dreptu, codu civil, cel relativ la drepturile și datoriile cetățeanuluĭ. Căsătorie, înmormîntare civilă, făcută numaĭ cu actele oficiuluĭ stăriĭ civile, decĭ fără preut. Stare civilă, situațiunea unuĭ om conform actelor de la oficiŭ stăriĭ civile (la primărie), de ex. dacă e bărbat, femeĭe, însurat orĭ nu, viŭ saŭ mort: ofițeru stăriĭ civile. Bĭurou în care se țin hîrtiile acesteĭ situațiunĭ. S. m. Un civil, o persoană civilă (nu militar, nicĭ preut). adverb A te cununa civil, fără preut, ci numaĭ la primărie. Cu politeță: a te purta civil. – Vechĭ, azĭ popular țivil (germana zivil). Forme diferite ale cuvantului civil: civil-ă baron civilde civilb Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CIVIL: CIVÍL, -Ă I. adjectiv 1. care privește pe cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni. ♦ drepturi -e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare; drept civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice și juridice dintr-un stat; stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc.; parte civilă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. ♦ război civil = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din același stat. II. substantiv masculin forme persoană care nu face parte din armată. (< limba franceza civil, latina civilis) Forme diferite ale cuvantului civil: civil-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru civil: civil a. 1. privitor la cetățeni: societate civilă; răsboiu civil, luptă fratricidă între cetățenii aceleeaș țări; 2. în opozițiune cu militar și uneori cu ecleziastic: autorități civile; 3. în opozițiune cu criminal: codul civil; drepturi civile, cari apără interesele individuale; parte civilă, care reclamă daune interese; stare civilă, faptul de a fi major sau minor, flăcău sau însurat; registrele stării civile coprind actele de naștere, de căsătorie și de moarte: primarii sunt ofițerii stării civile; căsătorie civilă, fără verb reflexiv:eo ceremonie religioasă. ║ m. cel ce nu e nici militar, nici preot: un civil. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIVIL: CIVÍL civilă (civili, civile) 1) Care ține de cetățenii unui stat și raporturile juridice dintre ei. Drept civil. Acțiune civilă. • Stare civilă situație a unui cetățean în raport cu familia. Război civil luptă armată pentru putere dintre diferite grupuri sociale în cadrul aceleiași țări. Căsătorie civilă căsătorie oficiată de organele puterii de stat (fără participarea bisericii). 3) și substantival Care nu este militar sau preot; care este în afara vieții militare sau bisericești. Parte civilă. Haine civile. /<fr. civil, latina civilis Forme diferite ale cuvantului civil: civilă civili civile Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIVIL: CIVIL adjectiv 1. cetățenesc, civic, (învechit) politicesc. (Drepturi civil.) 2. (învechit și popular) pămîntesc. (Probleme civil și probleme bisericești.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru civil: civíl adjectiv masculin, plural civíli; forme singular civílă, plural civíle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru civil: civíl adjectiv masculin, plural civíli; forme civílă, plural civíle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIVIL' CÍVICCIVÍEciviériucivígCIVÍLCIVILÍECIVILÍSTCIVILÍSTICĂCIVILITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL civil Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului civil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Civíl, civilă [Atestat: a. 1817 URICARIUL IV, 303/9 / V: îvp țicivil / Plural: civili, civile / Etimologie: franceza civil, lat civelis] 1 a Care privește pe civili 6. 6 a Îs Drepturi civile Drepturi de care se bucură o persoană fizică sau juridică, reglementate și recunoscute ca atare. 8 a Îs Cod sau înv, codice, condică civil Culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. 9 a Îs Stare civilă Situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. 10 a Îs Ofițer al stării civile sau, înv ofițer țivil Salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. 11 a Îs Căsătorie civilă Căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale înaintea căsătoriei religioase. 12 a Îs Parte civilă Persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea acțiunii. 13 a Îs Război civil Conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. 14 a Înv; îs Listă civil Sumă alocată anual de la bugetul statului pentm cheltuielile private ale regelui. 15 a Înv; îs Fructele civile Chiriile caselor, venitul rentelor etc. 16 a Îe A se constitui parte civilă într-un proces A cere, la judecată, despăgubiri bănești pentru pierderile cauzate de vinovat. 19 av Îe A fi îmbrăcat în civil A purta haine obișnuite. CIVÍL civilă civili, civile 1 Care ține de cetățenii unui stat și raporturile juridice dintre ei. Drept civil. Acțiune civilă. • Stare civilă situație a unui cetățean în raport cu familia. Război civil luptă armată pentru putere dintre diferite grupuri sociale în cadrul aceleiași țări. Căsătorie civilă căsătorie oficiată de organele puterii de stat fără participarea bisericii. Parte civilă. Haine civile. Drepturi civil. Probleme civil și probleme bisericești. Probleme civil și probleme bisericești. |
GRAMATICA cuvântului civil? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului civil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul civil poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE civil? Vezi cuvântul civil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul civil?[ ci-vil ] Se pare că cuvântul civil are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL civil Inţelegi mai uşor cuvântul civil dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDrepturi civile = drepturi privitoare la interesele private pe care le au cetățenii unui stat și de care se bucură în parte și străinii Drept civil = ramură a științei dreptului care studiază condițiile persoanelor, raporturile lor de familie, diferitele raporturi juridice din care se nasc drepturi și obligații etc Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil Stare civilă = situația unei persoane, așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces ▭ Ofițer al stării civile = delegat al sfatului popular însărcinat cu încheierea actelor stării civile În opoziție cu căsătorie religioasă Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile, în conformitate cu prevederile legale Juridic Parte civilă = partea vătămată printr-o infracțiune și care are pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană fizică sau juridică, reglementate și recunoscute ca atare Drept civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale convenite în raporturi juridice existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces Ofițer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea infracțiunii Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană fizică sau juridică, reglementate și recunoscute de stat Drept civil = totalitatea normelor care reglementează relațiile sociale convertite în raporturi juridice existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces Ofițer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea infracțiunii Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea Drept civil = ramură a dreptului care se ocupă cu condițiile persoanelor, raporturile lor de familie și diferite legături juridice care dau naștere la drepturi, obligații etc ; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de drept civil; stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc ; ofițer al stării civile = delegat al puterii de stat însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă; parte civilă = partea care pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni Război civil = conflict armat pentru putere între două grupuri adverse din același stat ♦ drepturi -e = drepturi de care se bucură o persoană fizică sau juridică, reglementate și recunoscute ca atare; drept civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice și juridice dintr-un stat; stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc ; parte civilă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni ♦ război civil = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din același stat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL civil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Teorie celulară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
