 | as |
|
| Ciută [ ci-u-tă ] VEZI SINONIME PENTRU ciută PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUTĂ: CIÚTĂ, ciute, substantiv feminin 1. Femela cerbului; cerboaică. Din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o ciută cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. SADOVEANU, O. III 361. Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng, Eu mă plec tăcutelor Gînduri ce mă frîng. TOMA, C. vezi 96. Împrejuru-ne s-adună... Bouri nalți cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte. EMINESCU, O. I 101. 2. (Regional; uneori determinat prin «de pădure») Sălbăticiune, fiară, dihanie. Și cine-i tata dumitale?... – Tata e ciută nevăzută, și încă nici un om nu i-a ieșit în cale pe care să nu-l omoare. RETEGANUL, P. V 40. I-a zis: De ești om pămîntean, întră, iar de ești ciută de pădure, să te duci mai afund într-însa. SBIERA, P. 207. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciută: ciútă substantiv feminin [Atestat: PSALT (1651), 28/9 / V: cítă, (rar) șuciuta / Plural: ciutate / Etimologie: alb shute] 1 Femela cerbului Si: cerboaică, (pop) ciutălină. 2 Specie mai mică decât cerbul, cu coarnele lătărețe la vârf, ca o frunză mică de palmier. 3 (Înv; șîs) ciutade pădure Fiară sălbatică. 4 (Fig) Epitet dat unei femei tinere, suple și grațioase. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUTĂ: CIÚTĂ, ciute, substantiv feminin Femela cerbului; cerboaică. ♦ Epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță. – conform albaneză shutë. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUTĂ: CIÚTĂ, ciute, substantiv feminin Femela cerbului; cerboaică. ♦ Epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță. – conform albaneză shutë. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUTĂ: CIÚTĂ ciutae forme 1) Femelă a cerbului; cerboaică. ciuta cenușie. 2) figurat Femeie suplă și elegantă. /Cuv. autoht. Forme diferite ale cuvantului ciuta: ciutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciuță: ciúță [Atestat: DA / Plural: ciutațe / Etimologie: nct] 1 substantiv masculin (Reg) Nene. 2-3 substantiv feminin (Șhp) Cioară (mică). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciută: ciută forme femeiușcă cerbului: ciute sprintene de munte EM. [literar fiară ciută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ciută: ciută substantiv verbal BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. SĂLBĂTICIUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIUTĂ: CIÚTĂ substantiv (zoologie) cerboaică. (ciuta e femela cerbului.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUTĂ: CIUTĂ substantiv (zoologie) cerboaică. (ciuta e femela cerbului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciută: ciútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ciútei; plural ciúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciută: ciútă substantiv feminin, plural ciúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUTA' ciúșteciușteáciuștí!CIUTCIÚTĂCIUTÁCCiutaciciutalérciutalínă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciută Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciută dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ciútă substantiv feminin [Atestat: PSALT 1651, 28/9 / V: cítă, rar șuciută / Plural: ciutăte / Etimologie: alb shute] 1 Femela cerbului Si: cerboaică, pop ciutălină. 3 Înv; șîs ciutăde pădure Fiară sălbatică. CIÚTĂ ciutăe forme 1 Femelă a cerbului; cerboaică. Ciută cenușie. Ciúță [Atestat: DA / Plural: ciutățe / Etimologie: nct] 1 substantiv masculin Reg Nene. Ciută e femela cerbului. Ciută e femela cerbului. |
GRAMATICA cuvântului ciută? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciută. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciută poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciută? Vezi cuvântul ciută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciută?[ ci-u-tă ] Se pare că cuvântul ciută are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciută |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i fi cuiva casa casă și masa masă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ciută are forma: ciúte
