 | as |
|
| Ciur [ ci-ur ] VEZI SINONIME PENTRU ciur PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciur în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUR: CIUR, ciururi, substantiv neutru 1. Unealtă de cernut neghina, pleava și gunoiul din cereale, făcută dintr-o rețea de sîrmă sau, mai rar, dintr-o piele cu găuri mai mari decît la sită, fixată pe o ramă circulară de lemn. Ba, și-n ciur le-adusei apa, Ca să fiu în rost. COȘBUC, P. II 37. Scrum negru Cît rămînea Tot cu ciur îl ciuruia. TEODORESCU, P. P. 549. • (În comparații și metafore) De cînd casa era a popii, prea multe îndreptări nu i se făcuseră, și acum era tot hîrb, pereții ciur și acoperișul mrejă. SLAVICI, O. I 62. • Expresia: Ochi de ciur = ochi mici de tot. Bașchiri... cu suliți lungi, cu ochi de ciur, Alerg pe cai zburdatici. ALECSANDRI, P. A. 158. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar, tulbure, șters. Mai dete o dată, văzu ca prin ciur, cînd se unse și a treia oară, văzu luminat, ca toți oamenii. ISPIRESCU, L. 172. A da (sau a cerne) pe cineva prin ciur și prin dîrmon = a bîrfi. Celelalte vinturau, dau prin ciur și prin dirmon neajunsurile Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 44. Trecut (sau dat și) prin ciur și prin sită (sau prin dîrmon) = (despre lucruri, situații, împrejurări) cercetat, examinat cu mare atenție, în amănunt; (despre oameni) care a trecut prin încercări felurite, care a pățit multe; încercat. Un boier bătrîn, trecut și prin ciur și prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse și pățise multe. ISPIRESCU, L. ♦ Cantitatea de lucruri cită încape într-un ciur. Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284. Am un ciur de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 352. 2. Unealtă specială pentru cernut nisipul sau prundișul, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care e întinsă o rețea de sîrmă. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ciur: ciur (ciúruri), substantiv neutru – 1. Sită. – 2. Ramă pe care se întinde materialul ce se brodează. – 3. Broderie, ajur, găurele. – 4. Cutie de rezonanță, la orgă. – 5. Gaură, la anumite jocuri de copii. – Mr. țir, megl. ciur. latina cibrum, formă in limbaj vulgar sau argou / jargou de la cribrum (Candrea, limba română, XXXI, 305-6; Pușcariu 381; Candrea-Dens., 364; REW 2324; DAR); conform italiana crivo (Batisti, II, 1167), portugheză crivo, limba franceza crible, spaniolă cribo. Se poate pleca și de la cilibrum, forma arhaică, anterioară lui cribrum, atestată de Dioscorides, conform sard. kilibru, kiliru (Rohlfs, Estudios sobre geografia lingüistica de Italia, Granada 1952, p. 244). – derivat ciura, verb (a cerne; a broda); ciurar, substantiv masculin (persoană care vinde sau face ciururi); ciurel, substantiv masculin (sită; ajur); ciurică, substantiv feminin (batistă); ciurui, verb (a cerne, a trece prin ciur; a examina, a prețui; a găuri); ciuruială, substantiv feminin (faptul de a ciurui); ciuruit, substantiv neutru (ciuruială); ciuruitor, adjectiv (cernător); ciuruitură, substantiv feminin (rezultatul ciuruielii). Drăganu, Dacor., II, 610, menționează pe deciurica, verb (Transilvania de Nord, a dezghioca), explicîndu-l de la un latina *de cibricāre, puțin firesc, și care pare, datorită sensului, a se apropia mai curînd de familia lui șorici. Forme diferite ale cuvantului ciur: ciúruri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUR: CIUR, ciururi, substantiv neutru 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. vezi sită. • Expresia: A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență. A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă. ♦ Cantitate de material câtă încape într-un ciur (1). ♦ Unealtă specială pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care este întinsă o rețea de sârmă, o tablă perforată etc. 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare. – latina cibrum (= cribum). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUR: CIUR, ciururi, substantiv neutru 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, confecționată dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. • Expresia: A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență. A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă. ♦ Cantitate de material câtă încape într-un ciur (1). ♦ Utilaj folosit la sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, confecționat din bare metalice, sârmă împletită sau tablă perforată. 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare. – latina cibrum (= cribum). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUR: CIUR ciururi n. 1) Unealtă de cernut materiale formată dintr-o rețea de sârmă sau dintr-o bucată de tablă perforată, fixată pe o ramă. • Ochi de ciur ochi foarte mici. A face ciur a găuri peste tot; a ciurui. Cât duce ciurul apă nimic. 2) Mașină folosită la sortarea materialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru secțiuni ale stomacului la rumegătoare. 4) învechit Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum Forme diferite ale cuvantului ciur: ciururi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciur: ciur n. 1. unealtă de piele cu găuri mai mari ca la sită, spre a cerne grâu, orz: trecut prin ciur și prin dârmon (de omul încercat, care a pățit și bune și rele); 2. un fel de sită fără fund pentru broderii: cosea la ciur FIL,.; 3. una din cele patru părți la stomacul rumegătoarelor ( vezi chiag). [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou *CIBRUM = clasic CRIBRUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru ciur: ciúr, ciururi, substantiv neutru – 1. Sită. 2. Broderie, dantelă. 3. Rama pe care se întinde broderia. – latina cibrum (= cribum); cuvânt limba română preluat în limba sârbă și slov (čura) (Macrea 1970). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUR: CIUR s. 1. sită. (Se vede ca prin ciur.) 2. (anatomie) rețea. (ciur la stomacul rumegătoarelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciur: ciur substantiv neutru, plural ciúruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciur: ciur substantiv neutru, plural ciúruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUR' ciupúiciupulícCiupuligăciúpurCIURciur-pétecciuráciurăiciurăíre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciur Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CIUR ciururi n. • Ochi de ciur ochi foarte mici. A face ciur a găuri peste tot; a ciurui. Cât duce ciurul apă nimic. Se vede ca prin ciur. Ciur la stomacul rumegătoarelor. |
GRAMATICA cuvântului ciur? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciur. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciur poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciur? Vezi cuvântul ciur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciur?[ ci-ur ] Se pare că cuvântul ciur are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ciur Inţelegi mai uşor cuvântul ciur dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ochi de ciur = ochi mici de tot A vedea ca prin ciur = a vedea neclar, tulbure, șters A da sau a cerne pe cineva prin ciur și prin dîrmon = a bîrfi Trecut sau dat și prin ciur și prin sită sau prin dîrmon = despre lucruri, situații, împrejurări cercetat, examinat cu mare atenție, în amănunt; despre oameni care a trecut prin încercări felurite, care a pățit multe; încercat A vedea ca prin ciur = a vedea neclar A trece sau a da, a cerne prin ciur și prin dârmon = a a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b a cleveti, a bârfi pe cineva scoțându-i la iveală cât mai multe defecte; c mai ales cu verbul la participiu a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență A căra sau a duce apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă A vedea ca prin ciur = a vedea neclar A trece sau a da, a cerne prin ciur și prin dârmon = a a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b a cleveti, a bârfi pe cineva scoțându-i la iveală cât mai multe defecte; c mai ales cu verbul la participiu a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență A căra sau a duce apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă Latina in limbaj vulgar sau argou / jargou *CIBRUM = clasic CRIBRUM |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciur |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nume predicativ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ciur are forma: ciúruri
