 | as |
|
| Ciupitor [ ci-u-pi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU ciupitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciupitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciupitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciupitor: ciupitor, ciupitoroare [Atestat: DA / Plural: ciupitori, ciupitoroare / Etimologie: ciupi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ciupește. 3 sn Utilaj pentru luat probe de teren din talpa și din pereții unei găuri de mină. Forme diferite ale cuvantului ciupitor: ciupitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUPITÓR: CIUPITÓR, ciupitoare, substantiv neutru Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + sufix -tor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUPITÓR: CIUPITÓR, ciupitoare, substantiv neutru Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + sufix -tor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUPITÓR: CIUPITÓR ciupitoroáre (ciupitoróri, ciupitoroáre) și substantival Care ciupește. /a ciupi + sufix ciupitortor Forme diferite ale cuvantului ciupitor: ciupitoroáre ciupitoróri ciupitor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ciupitor: ciupitor, ciupitori substantiv masculin hoț mărunt. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciupitor: ciupitór substantiv neutru, plural ciupitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciupitor: ciupitór substantiv neutru, plural ciupitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUPITOR' ciupilíCIUPÍREciupiriCIUPÍTCIUPITÓRCIUPITÚRĂciupliciupolitoárcăciupós |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciupitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciupitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ciupitor, ciupitoroare [Atestat: DA / Plural: ciupitori, ciupitoroare / Etimologie: ciupi + -itor] 1-2 smf, a Persoană care ciupește. CIUPITÓR ciupitoroáre ciupitoróri, ciupitoroáre și substantival Care ciupește. /a ciupi + sufix ciupitortor. |
GRAMATICA cuvântului ciupitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciupitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciupitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciupitor? Vezi cuvântul ciupitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciupitor?[ ci-u-pi-tor ] Se pare că cuvântul ciupitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi de sau a veni, a sta în ajutor cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ciupitor are forma: ciupitoáre
