 | as |
|
| Ciumăfaie [ ci-u-mă-fa-ie ] VEZI SINONIME PENTRU ciumăfaie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciumafaie în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciumafaie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciumăfaie: ciumăfáie substantiv feminin [Atestat: CALENDARIU (1844), 69 / V: (reg) cimanháie, cimofáie, mafáin sm, ciumafaiemafói sm, ciumafaiemahár sm, ciumafaiemaháriu sn, ciumafaiemáică, ciumafaieái sm, ciumafaiefói sm, ciumafaiefóie sm, ciumafaieăháie, ciumfciumafaie, ciumafaiemifoáie, ciumafaiemigoáie, ciumafaiemofái sm, ciumafaiemuhái sm, ciumafaiemuhoáică / Etimologie: mg csudafa] 1 (Reg; șîs ciumafaiea cucului) Plantă erbacee medicinală din familia solanaceelor originară din Orient, foarte toxică și cu miros grețos, cu flori albe, solitare, cu fructul capsulă cu țepi moi, cu semințe negre încapsulate Si: (reg) arici, bolândariță, bolândeață, bolânzar, bolundare, bolundă, buruiană, ciuma (10) fetei, ciumar (1), ciumare2 (1), ciumerniță2, ciumoaică1, corcuță, cornuță, durducau, laur, laur porcesc, măr spinos, mărul porcului, măselar, mătrăgună, nebunariță, nebună, nebuneală, papuc, pleoască, pocnitoare, porc1, porculeț, purcel, sarsalam, tătură, turbare, turbare cornută, turbăciunea câinelui, turbărie, vorba dracului (Datura stramonium). 2 (Bot; reg) Dafin (Laurus nobilis). 3 (Înv) Țigarete antiastmatice din frunze de ciumăfaie (1). modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUMĂFAIE: CIUMĂFÁIE substantiv feminin Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mari, albe, cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; frunzele și semințele au proprietăți calmante și sînt întrebuințate în medicină (Datura stramonium); laur. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru ciumăfaie: ciumăfáie, substantiv feminin – Tăciune de porumb; în satele de pe valea Marei se folosește ciumăfaie; în nord și pe Vișeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă și taciune sau tăciune (ALR 1973: 811). – Din ciumă + -faie. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUMĂFAIE: CIUMĂFÁIE ciumafaieăi forme Plantă erbacee medicinală, foarte toxică, cu tulpina înaltă și ramificată, cu flori albe și frunze ovale, cu fructul capsulă, care se termină la vârf cu un ghimpe; laur. [silabe -fa-ie] /cf. ung. csudafa Forme diferite ale cuvantului ciumafaie: ciumafaieăi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUMĂFAIE: CIUMĂFAIE substantiv (botanică; Datura stramonium) laur, (învechit si regional) măslag, (regional) bolîndariță, bolînzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUMĂFAIE: CIUMĂFÁIE, ciumăfaie, substantiv feminin Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Variante: ciumăfái substantiv neutru] – conform limba maghiară csudafa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUMĂFAIE: CIUMĂFÁIE, ciumăfăi, substantiv feminin Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Variante: ciumăfái substantiv neutru] – conform limba maghiară csudafa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CIUMĂFAIE: CIUMĂFÁIE substantiv feminin Plantă anuală medicinală, foarte toxică, din familia solanaceelor, cu frunze ovate, inegal dințate, cu flori albe și fructe spinoase; laur (3) (Datura stramonium). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciumăfaie: ciumăfáie substantiv feminin, articulat ciumăfáia, genitiv dativ articulat ciumăfăii; plural ciumăfăi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciumăfaie: ciumăfáie substantiv feminin, articulat ciumăfáia, genitiv dativ articulat ciumăfắii; plural ciumăfắi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUMAFAIE' ciuma-feteiciumácciumăfaeCIUMĂFÁICIUMĂFÁIEciumafáinciumafóiciumăfóieciumág |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciumăfaie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciumăfaie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ciumăfáie substantiv feminin [Atestat: CALENDARIU 1844, 69 / V: reg cimanháie, cimofáie, mafáin sm, ciumăfaiemafói sm, ciumăfaiemahár sm, ciumăfaiemaháriu sn, ciumăfaiemáică, ciumăfaieái sm, ciumăfaiefói sm, ciumăfaiefóie sm, ciumăfaieăháie, ciumfciumăfaie, ciumăfaiemifoáie, ciumăfaiemigoáie, ciumăfaiemofái sm, ciumăfaiemuhái sm, ciumăfaiemuhoáică / Etimologie: mg csudafa] 1 Reg; șîs ciumăfaiea cucului Plantă erbacee medicinală din familia solanaceelor originară din Orient, foarte toxică și cu miros grețos, cu flori albe, solitare, cu fructul capsulă cu țepi moi, cu semințe negre încapsulate Si: reg arici, bolândariță, bolândeață, bolânzar, bolundare, bolundă, buruiană, ciuma 10 fetei, ciumar 1, ciumare2 1, ciumerniță2, ciumoaică1, corcuță, cornuță, durducau, laur, laur porcesc, măr spinos, mărul porcului, măselar, mătrăgună, nebunariță, nebună, nebuneală, papuc, pleoască, pocnitoare, porc1, porculeț, purcel, sarsalam, tătură, turbare, turbare cornută, turbăciunea câinelui, turbărie, vorba dracului Datura stramonium. CIUMĂFÁIE ciumăfaieăi forme Plantă erbacee medicinală, foarte toxică, cu tulpina înaltă și ramificată, cu flori albe și frunze ovale, cu fructul capsulă, care se termină la vârf cu un ghimpe; laur. |
GRAMATICA cuvântului ciumăfaie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciumăfaie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciumăfaie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciumăfaie? Vezi cuvântul ciumăfaie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciumăfaie?[ ci-u-mă-fa-ie ] Se pare că cuvântul ciumăfaie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciumăfaie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ce mai încoace și încolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ciumăfaie are forma: ciumăfăi
