 | as |
|
| Ciuf [ ci-uf ] VEZI SINONIME PENTRU ciuf PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciuf în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciuf din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF2, (1) ciufuri, substantiv neutru (2) ciufi, substantiv masculin 1. Smoc de păr zbîrlit (de obicei căzut pe frunte). M-a apucat de ciuf și mi-a ridicat spre el fruntea. SADOVEANU, N. forme 13. Bine, mă, pitpalac cu ciuf, somn la ora asta – ca în țara leneșilor? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 148 • figurat De sus, de pe ciuful zbîrlit al pădurilor bătrîne de la Pietrile Albe, venea vîntul. DUMITRIU, vezi L. 54. • (În metafore și comparații) Părul le cădea ciuf pe ochi. PAS, Z. I 81. Părul, crescut în voia lui și ciuf, mi se lăsa în cîrlionți pe tîmple. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 11. Doi copilași cu chica ciuf, cîrlionțată... așteaptă. DELAVRANCEA, S. 40. 2. Nume dat în glumă oamenilor și, mai rar, animalelor cu părul ciufulit. Aici fuseși, ciufute? răspunse bătrinul, nu mai poți după povești și basme! DELAVRANCEA, S., 264. Ciuful de «pinch»... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149. ♦ Om cu înfățișare neîngrijită sau cu caracter urîcios. Bate-l, doamne, și-l trăsnește, P-ăl se-nsoară pentru zestre Și-și ia ciuf între^neveste. BIBICESCU, P. P. 191. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf, ciufă [Atestat: ALECSANDRI, T. 1755 / Plural: ciufuri / V: ciofl Etimologie: net] 1 sn Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2 substantiv masculin (Im) Om sau animal cu părul ciufulit. 3 substantiv masculin (Pex) Om sau animal cu aspect neîngrijit. 4 substantiv masculin Nume mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor Si: ciuhurez. 5 sn (Mun, Dob, Buc; îf ciof) Dans țărănesc bărbătesc, însoțit de strigăte asemănătoare cu cele ale ciufului (4). 6 sn Melodie după care se dansează ciuful. 7 substantiv masculin (Reg) Om batjocoritor. 8 substantiv masculin și feminin (Reg) Persoană depravată. 9 substantiv masculin Vagabond. 10 substantiv masculin Om mândru. 11 substantiv masculin și feminin Persoană urâtă. 12 substantiv masculin Drac. 13 substantiv feminin (Reg) Varză nedezvoltată. Forme diferite ale cuvantului ciuf: ciufă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf substantiv și adjectiv (regional) 1. (substantiv neutru) păr mult și zbârlit, nepieptenat; hălăciugă. 2. (substantiv masculin) bufniță, huhurez, ciuhurez. 3. (adj.) cu părul vâlvoi, nepieptenat; ciufulit. 4. (substantiv neutru) numele unui dans țărănesc. 5. (regional; substantiv masculin) păcălici, măscărici, bufon, ciufelnic. 6. (regional; substantiv masculin și forme) bărbat sau femeie decăzut(ă), depravat(ă); secătură, vagabond, om fără căpătâi. 7. (regional; substantiv masculin și forme) om sau femeie urât(ă), pocit(ă), slut(ă). Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF (cuvânt autohton) substantiv neutru, substantiv masculin 1. substantiv neutru Smoc de păr zburlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Ciuf de pădure = cea mai frecventă pasăre de pradă de noapte din România, din ordinul strigiformelor, sedentară, de ciuf 36 cm, cu penaj cafeniu-pătat și două smocuri de pene deasupra ochilor (Asia otus). 3. Ciuf de cîmpie = pasăre călătoare, din ordinul strigiformelor, de ciuf 38 cm, care vînează și ziua și noaptea (Asia flameus). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF, (1) ciufuri, substantiv neutru, (2, 3) ciufi, substantiv masculin 1. substantiv neutru Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, prin extensie, cu aspect neîngrijit. 3. S. m. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF, (1) ciufuri, substantiv neutru, (2, 3) ciufi, substantiv masculin 1. substantiv neutru Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, prin extensie, cu aspect neîngrijit. 3. S. m. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf m. 1. buhă cu moțuri mici de trei-patru pene (Strix brachyotus); 2. horă muntenească ce se joacă imitând strigătul ciufului (conform șușușu). 3. Moldova trecut om căruia îi place să-și bată joc de alții, vagabond, secătură (conform ciof 2). [Vorbă identică cu cea precedentă]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF s. 1. (popular) hălăciugă. (Are un ciuf de păr.) 2. (ornitologie; Asio otus) (prin Olt.) știuhurez. 3. (ornitologie; Otus scops) (prin Banat) ciui, ciuș, scioi, tui, țiuș. 4. (ornitologie; Strix) ciuhurez, huhurez, (regional) huhurete. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf a. 1. cu părul în sus, nepieptănat: cu chica ciuf; 2. cu perii sbârliți: o iapă ciufă PANN. ║ n. smoc de păr și părul în genere: i-a luat ciuful foc ISP. [Termen înrudit cu italiana ciuffo, moț de păr]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF1, ciufi, substantiv masculin Pasăre răpitoare nocturnă din familia bufnițelor, caracterizată printr-un moț de pene în creștetul capului. vezi huhurez, ciuhurez. Un ciuf strigă: Civuu! VISSARION, B. 172. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF1 ciufuri n. 1) Smoc de păr zbârlit (care atârnă pe frunte). A apuca de ciuf. 2) glum. Ființă cu păr zbârlit. /<ung. csuf Forme diferite ale cuvantului ciuf: ciufuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF2 ciufi m. Pasăre răpitoare nocturnă din familia bufnițelor. /<ung. csuf Forme diferite ale cuvantului ciuf: ciufi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf (persoană, pasăre) substantiv masculin, plural ciufi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf1 (pasăre, persoană) substantiv masculin, plural ciufi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf (smoc de păr) substantiv neutru, plural ciúfuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf2 (smoc de păr) substantiv neutru, plural ciúfuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIUF: CIUF adjectiv verbal caraghios, ridicol. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ciuf: ciuf adjectiv verbal CARAGHIOS. RIDICOL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Ciuf: Ciuf, -lea vezi Ciof 5-7. Forme diferite ale cuvantului ciuf: -lea Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUF' ciuélCIUELĂNÁȘciuénciuéșCIUFciúfăciufaláciufánciufélnic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Ciuf Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciuf dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ciuf, ciufă [Atestat: ALECSANDRI, T. 1755 / Plural: ciufuri / V: ciofl Etimologie: net] 1 sn Smoc de păr zbârlit căzut pe frunte. Are un ciuf de păr. Are un ciuf de păr. CIUF1 ciufuri n. A apuca de ciuf. CIUF2 ciufi m. |
GRAMATICA cuvântului Ciuf? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciuf. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Ciuf poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciuf? Vezi cuvântul ciuf desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciuf?[ ci-uf ] Se pare că cuvântul ciuf are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Ciuf Inţelegi mai uşor cuvântul ciuf dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDe pădure = cea mai frecventă pasăre de pradă de noapte din România, din ordinul strigiformelor, sedentară, de c De cîmpie = pasăre călătoare, din ordinul strigiformelor, de c |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Ciuf |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Desuetudine substantiv feminin în expresie a cădea în desuetudine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ciuf are forma: ciufi
