 | as |
|
| Ciudat [ ci-u-dat ] VEZI SINONIME PENTRU ciudat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciudat în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciudat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUDAT: CIUDÁT, -Ă, ciudați, -te, adjectiv 1. (Despre lucruri sau despre noțiuni abstracte) Care iese din comun, neobișnuit, curios, straniu, bizar. În urechi îi sunau ciudate și depărtate glasuri. CAMILAR, N. I 181 Iazurile lucii ca oglinzile râsfrîngeau luna nemișcată din înalt, o lună ciudată, atîrnată parcă în văzduh, în aburi, subt un cer albastru spălăcit. SADOVEANU, O. I 520. Ciudat nume!... Cine ți l-a dat? ALECSANDRI, T. I 446. • (Adverbial) Copacul negru răsărit ciudat în zorii albi, pe cîmpul foarte sur, își răsfăța scheletul deșirat. DESLIU, Voi ce priviți așa ciudat la mine? BENIUC, vezi 23. Ochii lui Anton sclipeau foarte ciudat. SADOVEANU O. VI 246. 2. (Despre oameni) Care are ciudățenii, căruia cu greu îi poate intra cineva în voie, cu care greu se poate înțelege și împăca cineva; curios, sucit, supărăcios. vezi capricios, mofturos. Celălalt, un om de tot ciudat, fără pic de asemănare, cu conmesenii și cu ceilalți obișnuiți ai casei. GALACTION, O. I 305. 3. Plin de curiozitate, curios. După storuri capete ciudate Vor să vadă noul trecător. BENIUC, vezi 59. Forme diferite ale cuvantului ciudat: ciudat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUDAT: CIUDAT adjectiv bizar, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livresc) abracadabrant, (rar) străin, (popular) pidosnic, pocit, poznaș, (Moldova) deșănțat, (Transilvania, Ban, și Olt.) șod, (învechit) ciudos, (grecism învechit) paraxin, (familial) sanchiu, (familial figurat) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ciudat!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciudat: ciudát, ciudată a [Atestat: PSALT. 10/16 / Plural: ciudatați, ciudate / Etimologie: bg чyдaт] 1 (Înv) Miraculos. 2 (Îrg) Care trezește admirație (prin frumusețe, măreție etc.) Si: admirabil, minunat. 3 Care iese din comun, șocând prin aspect, manifestări, evoluție etc. Si: bizar, extravagant, neobișnuit, straniu, (pop) abraș (a), (înv) ciudnic, (reg) benguț. 4 (Rar) Original. Forme diferite ale cuvantului ciudat: ciudată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUDAT: CIUDÁT ciudattă (ciudatți, ciudatte) Care șochează prin felul său de a fi; neobișnuit; straniu; bizar; anapoda. Un om ciudat. Ornament ciudat. [silabe ciu-dat] /<bulg. țudat Forme diferite ale cuvantului ciudat: ciudattă ciudatți ciudatte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciudat: ciudát adjectiv masculin, plural ciudáți; forme singular ciudátă, plural ciudáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciudat: ciudát adjectiv masculin, plural ciudáți; forme ciudátă, plural ciudáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciudat: ciudat a. de mirare, curios: om ciudat, lucru ciudat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUDAT' ciudăíciudălíCIUDANOVIȚAciúdășCIUDÁTCIUDĂȚÉNIEciudățéșteciudățíeciudățíme |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CIUDAT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciudat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce chestie ciudat!. Ciudát, ciudată a [Atestat: PSALT. 10/16 / Plural: ciudatați, ciudate / Etimologie: bg чyдaт] 1 Înv Miraculos. CIUDÁT ciudattă ciudatți, ciudatte Care șochează prin felul său de a fi; neobișnuit; straniu; bizar; anapoda. Un om ciudat. Ornament ciudat. |
GRAMATICA cuvântului CIUDAT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciudat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CIUDAT poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciudat? Vezi cuvântul ciudat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciudat?[ ci-u-dat ] Se pare că cuvântul ciudat are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CIUDAT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Radiație alfa?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
