 | as |
|
| Ciubucar [ ci-u-bu-car ] VEZI SINONIME PENTRU ciubucar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciubucar în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciubucar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciubucar: ciubucár [Atestat: DAME, T. 104 / Plural: ciubucare sm, ciubucari sn / Etimologie: ciubuc + -ar] 1 sn (Reg) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubuce (9). 2 substantiv masculin (Înv) Fabricant de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (2). 3 substantiv masculin (Înv) Negustor de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (3). 4 substantiv masculin (Fig; pfm) Persoană care umblă după ciubucuri (13). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUBUCAR: CIUBUCÁR, (1) ciubucare, substantiv neutru, (2) ciubucari, substantiv masculin 1. substantiv neutru (popular) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. figurat (familial) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + sufix -ar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUBUCAR: CIUBUCÁR, (1) ciubucare, substantiv neutru, (2) ciubucari, substantiv masculin 1. substantiv neutru (popular) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. figurat (familial) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + sufix -ar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUBUCAR: CIUBUCÁR1 ciubucare n. 1) Rindea de formă specială folosită pentru confecționarea ciubucelor. 2) Unealtă de zidărie cu care se trag ciubuce pe pereți. /cubuc + sufix ciubucarar Forme diferite ale cuvantului ciubucar: ciubucare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUBUCAR: CIUBUCAR s. 1. (tehnic) ciubuc, lambar, lămbuitor, (rar) tipar. (ciubucar este o unealtă de zidărie.) 2.* (familial și peiorativ) șperțar. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUBUCAR: CIUBUCÁR2, ciubucare, substantiv neutru (Popular) Unealtă de zidărie, cu care se fac ciubucele (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUBUCAR: CIUBUCÁR2 ciubucari m. popular Persoană care caută ciubucuri; șperțar. /cubuc + sufix ciubucarar Forme diferite ale cuvantului ciubucar: ciubucari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciubucar: ciubucár1 (persoană) (familial) substantiv masculin, plural ciubucári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciubucar: ciubucár2 (unealtă) (popular) substantiv neutru, plural ciubucáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUBUCAR: CIUBUCÁR1, ciubucari, substantiv masculin (Familiar) Șperțar. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciubucar: ciubucár (persoană) substantiv masculin, plural ciubucári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciubucar: ciubucar n. unealtă, de tras ciubuce pe zid. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciubucar: ciubucár (unealtă) substantiv neutru, plural ciubucáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIUBUCAR: CIUBUCÁR substantiv verbal ciubuc. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUBUCAR' ciubotóiCIUBẮRciúbreCIUBÚCCIUBUCÁRciubucăriCIUBUCĂRÍEciubucceríeCIUBUCCÍU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CIUBUCAR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciubucar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 104 / Plural: ciubucare sm, ciubucari sn / Etimologie: ciubuc + -ar] 1 sn Reg Unealtă de zidărie cu care se fac ciubuce 9. CIUBUCÁR1 ciubucare n. /cubuc + sufix ciubucarar. Ciubucar este o unealtă de zidărie. CIUBUCÁR2 ciubucari m. /cubuc + sufix ciubucarar. |
GRAMATICA cuvântului CIUBUCAR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciubucar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CIUBUCAR poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciubucar? Vezi cuvântul ciubucar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciubucar?[ ci-u-bu-car ] Se pare că cuvântul ciubucar are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CIUBUCAR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De acord!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ciubucar are forma: ciubucári
