 | as |
|
| Ciubuc [ ci-u-buc ] VEZI SINONIME PENTRU ciubuc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciubuc în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciubuc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ciubuc: ciubúc (ciubuce), substantiv neutru – 1. Nuia, vargă, joardă. – 2. Băț, stinghie. – 3. Ornament în relief, mulură. – 4. Cornișă. – 5. Rindea de fălțuit. – 6. Dungă, linie la țesături. – 7. Țeavă de lulea. – 8. Pipă, lulea. – 9. (argotic) Pleașcă, chilipir. – Mr. ciubucă, ciubuche, megl. ciăbuc. limba turcă çubuk, çibuk (Roesler 69; Meyer 446; Șeineanu, II, 136; Ronzevalle 75); conform limba neogreacă τζιμβούϰι, τζουμβούϰι, albaneză tšibuk, tšubuk, limba bulgară čibuk, limba sârbă čibuk, poloneză cybuch, limba rusă, rut. čubuk, spaniolă chibuqui. – derivat ciubeică, substantiv feminin (pipă uzată); ciubucar, substantiv masculin (fabricant de pipe; rindea de fălțuit); ciubucciu, substantiv masculin (învechit, fabricant de pipe; slujitor care avea sarcina să curețe și să aprindă pipa domnitorului); ciubuccerie, substantiv feminin (îndeletnicirea acestui slujitor). După Miklosich, Wander., 14, rut. provine din limba română Pentru derivat de la ciubeică, Pascu, sufix, 238 și Iordan, Dift., 102; totuși această derivat este greu de acceptat, dacă nu se ține seama de o confuzie cu ciovei. Forme diferite ale cuvantului ciubuc: ciubuce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUBUC: CIUBÚC, ciubuce și (3) ciubucuri, substantiv neutru 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă (și cu imamea de fildeș sau de chihlimbar). vezi lulea, narghilea. Șade turcul, gras, uituc, Și-i tot trage din ciubuc. BANUȘ, B. 29. Nedreptatea de pe pămînt vine de la aceia cu pungă groasă, cu ciubuc mare, cu burtă mare. PAS, L. II 99. Sorbiră din cafea, traseră de două-trei ori din ciubuc. GHICA, S. 282. Maiorul se ținea in picioare... pufăind nemțește dintr-un ciubuc. RUSSO, O. 48. ♦ Țeava de lulea. Mă dusei pe ici-colea După ciubuc de lulea. ȘEZ. I 296. 2. Ornament în relief, cu un profil dreptunghiular sau curbat, care înconjură un perete, un tavan, o piesă de tîmplărie etc. vezi chenar, cornișă. Pe dinafară, șase ferestre mari, ciubuce și ornamente monumentale. CARAGIALE, O. II 97. 3. (Familiar, caracteristic pentru societatea burgheză) Avantaj (material, adesea bănesc) sau cîștig (neoficial, luat pe sub mînă, adesea necinstit); bacșiș; ciupeală, șperț. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciubuc: ciubúc sn [Atestat: TARIF (1761), ap. ȘIO / V: (reg) cebciubuc, cibciubuc, ciubucút / Plural: (1-12), ciubucuri (13) / Etimologie: tc çubuk, bg чибyк] 1 (Îrg) Vergea. 2 (Îrg) Vargă de făcut cozi de lulele. 3 (Înv) Pipă (orientală) cu țeavă lungă. 4 (Înv) Țeavă de lulea Si: (reg) cămiș. 5 (Reg) Tub scurt de fildeș, de chihlimbar etc., care se pune la capătul țevii lulelei și pe care îl ia fumătorul în gură Si: muștiuc, (iuz) imamea. 6 (Reg) Baston. 7 (Reg) Produs zaharos în formă de bastonaș (spiralat). 8 (Reg) Fire din țesătura unei stofe ieșite în relief față de restul bătăturei. 9 Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. Si: brâu, chenar, colac, cornișă, părcan. 10 Unealtă cu care se fac asemenea ornamente Si: ciubucar, lambar. 11 (Pfm; îe) A fi ciubuc A fi amorezat. 12 (Pfm; îe) A aprinde (sau a trage ori a bea) ciubuc A fuma. 13 (Fig; pfm) Bacșiș. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciubuc: ciubuc n. 1. lulea orientală cu țeava lungă și cu imamea de fildeș: boierul trage ciubuc în verb reflexiv:emea asta AL.; 2. vargă ce zidarii trag pe pereți ori tavanuri: pereții erau împodobiți, iar ciubucele erau poleite ISP.; 3. dungă pe pânzeturi și covoare de lână; 4. cofetură în formă de bastonaș, făcută din zahăr cu boia roșie. [în turcă ČUBUK]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUBUC: CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, substantiv neutru 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. figurat (familial) Avantaj sau câștig ilicit. – Din limba turcă çubuk. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUBUC: CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, substantiv neutru 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. figurat (familial) Avantaj sau câștig ilicit. – Din limba turcă çubuk. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUBUC: CIUBÚC2 ciubucce n. 1) Pipă de tip oriental cu tub lung. • A trage din ciubuc a fuma. 2) Ornament în relief la un perete sau la o fereastră. /<turc. çubuk Forme diferite ale cuvantului ciubuc: ciubucce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUBUC: CIUBÚC1 ciubucuri n. popular Câștig obținut fără muncă; venit ilicit; bacșiș. A da ciubuc. A face ciubucuri. /<turc. çubuk Forme diferite ale cuvantului ciubuc: ciubucuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUBUC: CIUBUC substantiv (tehnic) ciubucar, lambar, lămbuitor, (rar) tipar. (ciubuc al zidarului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciubuc: ciubúc (pipă, ornament) substantiv neutru, plural ciubúce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciubuc: ciubúc1 (pipă, ornament) substantiv neutru, plural ciubúce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciubuc: ciubúc (bacșiș) substantiv neutru, plural ciubucúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciubuc: ciubúc2 (bacșiș) substantiv neutru, plural ciubúcuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUBUC' ciuboțíca-úrsuluiciubotóiCIUBẮRciúbreCIUBÚCCIUBUCÁRciubucăriCIUBUCĂRÍEciubucceríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciubuc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciubuc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȘIO / V: reg cebciubuc, cibciubuc, ciubucút / Plural: 1-12, ciubucuri 13 / Etimologie: tc çubuk, bg чибyк] 1 Îrg Vergea. 11 Pfm; îe A fi ciubuc A fi amorezat. 12 Pfm; îe A aprinde sau a trage ori a bea ciubuc A fuma. CIUBÚC2 ciubucce n. • A trage din ciubuc a fuma. CIUBÚC1 ciubucuri n. A da ciubuc. A face ciubucuri. Ciubuc al zidarului. Ciubuc al zidarului. |
GRAMATICA cuvântului ciubuc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciubuc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciubuc poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciubuc? Vezi cuvântul ciubuc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciubuc?[ ci-u-buc ] Se pare că cuvântul ciubuc are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciubuc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cazan de țuică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ciubuc are forma: ciubúce
