 | as |
|
| Cita [ ci-ta ] VEZI SINONIME PENTRU cita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cita în mai multe dicționareDefinițiile pentru cita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cita (forma la infinitiv) A cita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CITA: CITÁ, citez, verb I. tranzitiv 1. A numi, a indica pe cineva sau ceva (prin scris sau prin viu grai) pentru a face cunoscut, pentru a adeveri, a confirma, a întări ceva; a semnala, a reaminti (o faptă, o întîmplare, un merit) pentru a servi de exemplu. Mi se pare un lucru extraordinar să-l văd pe tata în cartea mea de istorie... Ce ar spune colegii mei, profesorul? Ar începe așa, ca la toate lecțiile: «Astăzi vom învăța despre»... și ar cita numele tatei. SAHIA, N. 50. După scena citată, autorul ne arată deodată și adîncimea sa filozofică. GHEREA, ST. Hristos I 273. 2. A reproduce întocmai, oral sau în scris (cu indicarea sursei), ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva în scris să se înfățișeze în ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești. A fost citat ca martor într-un proces. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CITA: CITÁ, citez, verb I. tranzitiv 1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală, la un anumit termen, în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din limba franceza citer, latina citare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CITA: CITÁ, citez, verb I. tranzitiv 1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din limba franceza citer, latina citare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cita: cita verb tranzitiv: [Atestat: LB / V: (reg) ți- / prezentul indicativ: citatéz / Etimologie: franceza citer, lat citare] 1 A numi pe cineva sau ceva spre cunoștința publică ori pentru confirmare. 2 A reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 3 A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva. 4 A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CITA: CITA verb 1. a aminti, a arăta, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (învechit) a memora, a prenumi, (figurat) a atinge. A cita o situație similară.) 2. a reda, a reproduce. (Îți voi cita întocmai vorbele lui.) 3. (juridic) a chema, a invita, (învechit, în Transilvania) a soroci. L-a cita la proces, în fața instanței.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CITA: CITÁ verb I. trecut 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. [conform latina, italiana citare, limba franceza citer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CITA: CITÁ verb trecut 1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva. 2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva. 3. a chema în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. (< limba franceza citer, latina citare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CITA: CITA, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), în S Siberiei; 366 mii locuțiune (1989). Nod de comunicații. industrie construcții de mașini, alimentație, prelucr. lemnului. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cită: cítă1 substantiv feminin [Atestat: MARIAN, ap. DA / Plural: citate / Etimologie: nesigură cf citi] (Reg) Semn făcut la măsurarea unui locuțiune Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cită: cítă, cíte, substantiv feminin (regional) semn făcut de oameni la măsurarea unui locuțiune Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cî́ță: cî́ță forme, plural e (imit. de la strigătu eĭ). Olt. Pichire, bibilică. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cita: citá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu citéz, persoana a treia singular: el / ea și plural citeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cita: citá (a cita) verb, indicativ prezent 3 citeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cîță: cîță substantiv verbal BIBILICĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cită: cită2 substantiv feminin vezi ciută Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic de termeni științifici dă următoarea definitie pentru CITĂ: -CITĂ, vezi -CIT. Definiție sursă: Dicționar etimologic de termeni științifici |
CUVINTE APROPIATE DE 'CITA' CISTUSCITCITcît-váCITÁCITÁBILCITADÉLĂCITADÍNcitadinísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CITĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cită dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cita verb tranzitiv: [Atestat: LB / V: reg ți- / prezentul indicativ: citĂtéz / Etimologie: franceza citer, lat citare] 1 A numi pe cineva sau ceva spre cunoștința publică ori pentru confirmare. A citĂ o situație similară. Îți voi citĂ întocmai vorbele lui. L-a citĂ la proces, în fața instanței. L-a citĂ la proces, în fața instanței. DA / Plural: citĂte / Etimologie: nesigură cf citi] Reg Semn făcut la măsurarea unui locuțiune. Citá a citĂ verb, indicativ prezent 3 citeáză. |
GRAMATICA cuvântului CITĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cită. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CITĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cita? Vezi cuvântul cita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cita?[ ci-ta ] Se pare că cuvântul cita are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CITĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a-și pierde compasul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cita se conjugă: ei ele citeáză
