 | as |
|
| Cîntăreţ [ cîn-tă-reţ ] VEZI SINONIME PENTRU cîntăreţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cintaret în mai multe dicționareDefinițiile pentru cintaret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎNTĂREȚ: CÎNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cîntăreți, -ețe, substantiv masculin și forme 1. Persoană care cîntă din gură (sau, rar, dintr-un instrument muzical); artist care are această profesiune, Cîntăreț de operă. ▭ Leon... neîntrecutul cîntăreț din fluier – căzuse în cele dintii zile ale războiului. CAMILAR, N. II 25. Cucoana Sanda și nevasta cîntărețului ajutau Agatei. ARDELEANU, despre 205. • figurat (Despre păsări) Cîntăreața dulce-n grai, Cea numită «perla Cîntăreților din mai», Dulce va doini din nai. COȘBUC, P. I 301. Bate vîntul frunza-n dungă, Cîntăreții mi-i alungă. EMINESCU, O. I 214. În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună Ca s-asculte-o cîntăreață revenită-n primăvară. ALECSANDRI, P. A. 124. • (Adjectival) Își începeau viersul, încă sfios, niște păsărele cîntărețe. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/5. O cîntăreață privighitoare, De mică prinsă, sta la-nchisoare, ALEXANDRESCU, M. 343. Poet. Cîte puțin, cîntăreții au băgat de seamă că nu-i ascultă nimeni și au început să amuțească. Numai Alecsandri a urmat a crea cînd nu-l mai ascultau. GHEREA, ST. Hristos III 24. Divinul cîntăreț al Divinei Comedii. ODOBESCU, S. III 34. Forme diferite ale cuvantului cintaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CÎNTĂREȚ: CÎNTĂREȚ s. 1. (muzică) (învechit) cîntător. (Un mare cintaret de operă.) 2. (termen bisericesc) dascăl, diac, paracliser, psalt, țîrcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) ecleziarh, grămătic. (cintaret îl ajută pe preot la oficierea slujbei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cîntăreț: cîntăréț, -eáță substantiv, plural forme ețe. Care știe să cînte din gură. Care are profesiunea de a cînta din gură. Dascal, acela care cîntă la strană în biserică. figurat Poet, rapsod, bard. – Fem. și cantatrice. Forme diferite ale cuvantului cintaret: -eáță baron Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cîntăreț: cîntăreț adjectiv verbal CÎNTĂTOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CINTARET' cîntárcîntárecîntăreálăcîntărésccîntăréțCÎNTĂRÍCÎNTĂRÍREcîntărítCÎNTARUL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cîntăreț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cîntăreț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un mare cîntăreț de operă. Cîntăreț îl ajută pe preot la oficierea slujbei. |
GRAMATICA cuvântului cîntăreț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cîntăreț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cîntăreț poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cîntăreţ? Vezi cuvântul cîntăreţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cîntăreţ?[ cîn-tă-reţ ] Se pare că cuvântul cîntăreţ are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de îngropăciune?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
