 | as |
|
| Cînta [ cîn-ta ] VEZI SINONIME PENTRU cînta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cînta: cîntá (cântát, át), verb – 1. A emite cu vocea un șir de sunete muzicale. – 2. A interpreta o melodie la un instrument muzical. – 3. (Despre păsări) A scoate sunete plăcute la auz. – 4. A se exprima poetic, a descrie, a povesti ceva în versuri. – 5. A boci, a jeli un mort. – 6. A sîcîi, a pisa, a repeta pînă la sațietate. – 7. (familial) A vorbi, a spune, a recita. – 8. (argotic) A spune, a mărturisi, a ciripi. – 9. (argotic) A denunța. – 10. (argotic) A înșela. – Mr. cîntu, megl. cǫnt, istr. cănt. latina cantāre (Pușcariu 372; Candrea-Dens., 353; REW 1611; DAR); conform italiana cantare, prov., cat., spaniolă, portugheză cantar, limba franceza chanter, albaneză këntoń (Meyer 187). conform cîntec, descînta. derivat cînt, substantiv neutru (cîntec; diviziune a unui poem), postverbal format pe baza italiana canto, limba franceza chant (Pușcariu 371 l-a considerat reprezentant direct al latina cantus; se pare însă că nu a fost niciodată popular, chiar dacă exista în megl. cǫntu); cîntare, substantiv feminin (cînt, cîntec; cînt, diviziune a unui poem; cînt religios); cîntăreț, substantiv masculin (artist care cîntă; pasăre cîntătoare; cantor, dascăl; poet); cîntat, substantiv neutru (acțiunea de a cînta; cîntec); cîntător, adjectiv și substantiv (care cîntă; cîntăreț; pasăre care cîntă); cîntătoare, substantiv feminin (argotic, gură). derivat neol. cantabil, adjectiv, din italiana cantabile; cantată, substantiv feminin, din italiana cantata; canto, substantiv masculin, din italiana canto; cantor, substantiv masculin, din latina cantor (secolul XVIII); canțonetă, substantiv feminin (monolog comic, total sau parțial în versuri; cîntec, romanță), italiana canzonetta; canțonetist, substantiv masculin; încînta, verb, format pe baza limba franceza enchanter (Pușcariu 822 și DAR și Candrea-Dens., 355, îl derivă direct din latina ῑncantāre); dar nu este cuvînt popular, cu toate că există mr. ncăntare, ci pare creație a scriitorilor romantici; încîntător, adjectiv; încîntec, substantiv neutru (farmec), cuvînt creat artificial de Odobescu. Forme diferite ale cuvantului cinta: cântát cintaát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CÎNTA: CÎNTA verb 1. (muzică) a executa, a interpreta, a intona, (popular) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (învechit) a glăsi, a juca. (cinta o melodie, o doină.) 2. (muzică) a suna. (cinta din frunză.) 3. (muzică) a sufla. (cinta din fluier.) 4. a cinsti, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (învechit) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Au cinta pe eroii patriei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CINTA. 1.: CINTA. 1. – P. (L Pl 365) și substantiv, ard. 2. Cinte de Veneția, nobil ard.; Cintei s. 3. Cintul, 1719 (Aș Br 17). 4. Cintelea fam. (Șez). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cînta: cînta verb vezi BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CINTA' cínstișCINSTÍTcinstitorCÎNTCINTA. 1.cîntárcîntárecîntăreálăcîntărésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cînta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cînta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cînta o melodie, o doină. Cînta din frunză. Cînta din fluier. Au cînta pe eroii patriei. |
GRAMATICA cuvântului cînta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cînta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cînta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cînta? Vezi cuvântul cînta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cînta?[ cîn-ta ] Se pare că cuvântul cînta are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb la ordinea zilei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
