|
Cinstit [ cin-stit ] VEZI SINONIME PENTRU cinstit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cinstit în mai multe dicționareDefinițiile pentru cinstit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CINSTIT: CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adjectiv 1. De bună-credință, onest. La baza vieții fiecărui colecții istorie trebuie să stea munca cinstită în gospodăria colectivă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 30. Tu nu știi că negustor cinstit și cal verde nu se află? DUMITRIU, vezi L. 61. N-am mințit pe nimeni. Sînt om cinstit. SAHIA, N. 68. Nu... tăgăduiesc caracterul lui cinstit și nobil. NEGRUZZI, S. I 49. • (Adverbial) Membrii colectivului muncesc cinstit. ▭ Fraților, vă zic cinstit că n-am poruncit eu nimic. ALECSANDRI, T. 1137. 2. Credincios, fidel; cast. Femeie cinstită. 3. (În trecut, mai ales în formule de politețe) verb reflexiv:ednic de respect, onorabil, venerabil, stimat. Cînd ieși d-acolo, ce să vedeți dumneavoastră, cinstiți boieri? Părul i se făcuse cu totul de aur. ISPIRESCU, L. 163. Au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți... căpitanii oștirilor, mai-marii orașelor și alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 231. Forme diferite ale cuvantului cinstit: cinstit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Ce inseamna? |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cinstit: cinstít2, cinstită [Atestat: COD. VOR. 145/14 / V: (înv) cencinstit, (îvp) ciscinstit / Plural: cinstitiți, cinstite / Etimologie: cinsti] 1 a Care este de bună-credință vezi cuviincios, omenos, politicos. 2 a Onest. 3 a (Pfm) Respectat. 4 a (Pfm) Onorat. 5 a (Înv; îe) Să vă fie fața cinstită! (sau să ierte cinstita față a dv!) Pardon! 6 a Venerat. 7 a (Înv) De neam mare vezi nobil, bogat. 8 a (Îvp) Arătos. 9 a (Îvp) Elegant. 10 a (Înv) Autentic. 11 a (Pfm) Cast. 12 a (Pfm) Credincios soției (credincioasă soțului). 13 a (Pfm; despre o fată) Fecioară. 14 a (Înv) Prețios. 15 a (Pfm) Amețit (de băutură) Si: beat, chefăluit. 16 substantiv feminin plural (Pop) Iele. Forme diferite ale cuvantului cinstit: cinstită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CINSTIT: CINSTIT adjectiv 1. corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest, (livresc) prob, (învechit) neademenit, nemitarnic, (figurat) curat, nepătat. (Funcționar cinstit; comportare cinstit.) 2. neprefăcut, sincer, (livresc) franc, leal, loial, (învechit) nefățărit, prost, (figurat) deschis. (O fire cinstit.) 3. credincios, devotat, fidel, nestrămutat, statornic, (livresc) leal, loial, (regional) slugarnic, (învechit) smerit (Un slujitor cinstit.) 4. onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (învechit) omenit, preacinstit. (O familie cinstit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CINSTIT: CINSTÍT cinstittă (cinstitți, cinstitte) 1) vezi A CINSTI. 2) Care este corect și de bună-credință; onest; integru. Om cinstit. 3) Care manifestă un atașament constant; care vădește statornicie în convingeri și sentimente; devotat; fidel. /v. a cinsti Forme diferite ale cuvantului cinstit: cinstittă cinstitți cinstitte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CINSTIT: CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (învechit) verb reflexiv:ednic de respect; stimat, onorat. – vezi cinsti. Forme diferite ale cuvantului cinstit: cinstit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CINSTIT: CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (învechit) verb reflexiv:ednic de respect; stimat, onorat. – vezi cinsti. Forme diferite ale cuvantului cinstit: cinstit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cinstit: cinstit a. 1. onest, onorabil, onorat: mai marii orașelor și alte fețe cinstite Hristos; 2. titlu dat preotului: cinstite părinte! Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cinstit: cinstít, -ă adjectiv Onest. Onorabil. Onorat: cinstite părinte! adverb Cu cinste: avere dobîndită cinstit. Forme diferite ale cuvantului cinstit: cinstit-ă cinstit-ig Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cinstit: cinstít1 sn [Atestat: NECULCE, ap. LET. II, 351/23 / Plural: cinstituri / Etimologie: cinsti] (Rar) 1-18 Cinstire (1-18). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CINSTIT: CINSTÍT adjectiv verbal adorat, divinizat, idolatrizat, venerat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cinstit: cinstit adjectiv verbal ADORAT. DIVINIZAT. IDOLATRIZAT. VENERAT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cinstit: Cinstit ≠ depravat, josnic, necinstit. Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CINSTIT' CINSTÉȚCINSTÍCINSTÍREcínstișCINSTÍTcinstitorCÎNTCINTA. 1.cîntár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cinstit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cinstit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cinstít2, cinstită [Atestat: COD. 145/14 / V: înv cencinstit, îvp ciscinstit / Plural: cinstitiți, cinstite / Etimologie: cinsti] 1 a Care este de bună-credință vezi cuviincios, omenos, politicos. 5 a Înv; îe Să vă fie fața cinstită! sau să ierte cinstita față a dv! Pardon! 6 a Venerat. Funcționar cinstit; comportare cinstit. O fire cinstit. Credincios, devotat, fidel, nestrămutat, statornic, livresc leal, loial, regional slugarnic, învechit smerit Un slujitor cinstit. O familie cinstit. CINSTÍT cinstittă cinstitți, cinstitte 1 vezi A CINSTI. Om cinstit. Funcționar cinstit; comportare cinstit. II, 351/23 / Plural: cinstituri / Etimologie: cinsti] Rar 1-18 Cinstire 1-18. |
GRAMATICA cuvântului Cinstit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cinstit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cinstit poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cinstit? Vezi cuvântul cinstit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cinstit?[ cin-stit ] Se pare că cuvântul cinstit are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cinstit |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbi hamitice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|