 | as |
|
| Adevăr. [ a-de-văr. ] VEZI SINONIME PENTRU adevăr. PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cine adevar în mai multe dicționareDefinițiile pentru cine adevar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADEVĂR.: ADEVĂR. substantiv Adevăr, adevărul-adevărat, veritate (rar), veridicitate, veracitate (livresc); verosimilitate (rar), verosimilitudine (rar), autenticitate, certitudine, realitate, dreptate, valabilitate, validitate, existență obiectivă, lucru real, stare de fapt, realitate; exactitate, precizie, obiectivitate, imparțialitate, nepărtinire (popular), dreptate, justețe, echitate; cinste, corectitudine, onestitate, probitate (livresc). Axiomă; truism (livresc). Adj. Adevărat, veridic; veritabil, autentic; real, obiectiv; valabil, valid; natural, firesc, nefalsificat, exact, precis, infailibil; just, drept, corect, onest, prob (livresc), cinstit, imparțial, nepărtinitor (popular), obiectiv, echitabil; indiscutabil, netăgăduit, indubitabil (franțuzism), cert, neîndoios, neîndoielnic, sigur; verosimil, plauzibil, admisibil, posibil. Vb. A fi adevărat, a corespunde cu adevărul; a fi real, a fi valabil. A se confirma, a se adeveri, a se dovedi adevărat. A descoperi (a afla) adevărul, a dezvălui adevărul, a da de adevăr; a stabili adevărul, a despărți apele de uscat; a privi adevărul în față, a spune verde în ochi (în față); a fi de partea adevărului, a se apropia de adevăr. A demonstra, a adeveri, a dovedi, a proba, a confirma, a recunoaște, a considera valabil. adverb Într-adevăr, în adevăr, desigur, cu adevărat, în realitate, de fapt, de bună seamă, pe bună dreptate, în fapt; (în mod) just; conform adevărului; fără îndoială, neîndoielnic, neîndoios, fără discuție, incontestabil, indiscutabil; precis, în mod precis, negreșit. vezi aforism, certitudine, cinste, dreptate, sinceritate. Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru adevăr: adevăr (adevắruri), substantiv neutru Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, veridicitate. – Mr. (aver). < latina vērum, probabil într-un compus de tipul *ad de vērum (Philippide, Principii, 96; DAR); conform italiana davvero (< *de ad vērum), spaniolă de veras. Pușcariu 24 (și REW 9262, Scriban) indică *ad ad vērum, care de asemenea ar fi posibil. Candrea se gîndește la o formațiune postverbală, plecînd de la *addevērāre; iar Pascu, I, 183, presupune direct un latina *addeverum puțin probabil; ambele soluții fuseseră indicate de Candrea, Éléments, 169. La origine, adevăr a fost un adverb, folosit și ca adjectiv, uz care s-a păstrat pînă în secolul XVII; atuncea adevăr afla-ne-vom bogați (Coresi) (uz adverb), față de închinătorii cei adeveri (Varlaam) (uz adjectiv). În limba actuală, uzul adjectiv nu este posibil. Ca adverb, se păstrează numai în expresia sacră adevăr zic vouă. cuvânt mr. provine dintr-un latina ad verum. – derivat neadevăr, substantiv neutru (minciună). conform adevăra. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali dă următoarea definitie pentru ADEVĂR: ADEVĂR adjectiv și adverb 1. adverb (Moldova, Transilvania SV) Cu adevărat, într-adevăr. A: Dumnedzău miluiaște și ne spăseaște adevăr. DVS, 22r; conform STOICA. C: Adevăr, și noi oameni sîntem și am putut și greși. N TEST. (1648); conform VCC, 286. 2. Adj. (Moldova, Criș.) Adevărat. A: Pentru plîns..., carea iaste... făcătoriu bucuriei ceii adeveare. L secolul XVII, 72v; conform VARLAAM; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L secolul XVII, 16v. • (Substantival) Am mărturisit adevara. VARLAAM; conform DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. • Locuţiune adverbiala Cu adevară, De adevară, Într-adevară = cu adevărat, într-adevăr. conform DOSOFTEI, PS. C: Tu ești adevăru Dumnedzu. MISC. secolul XVII, 59r. Etimologie: ad + de + verum. conform așași (2), bizuit; fireș (2), prisne (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ADEVĂR: ADEVĂR adevaruri n. 1) Ceea ce corespunde realității. A spune adevarul. • Într-adevăr sau în adevar de fapt; în realitate. 2) filoz. Reflectare fidelă a realității obiective în conștiința omului. • adevar obiectiv reflectare a realității existente, independent de conștiința omului. adevar relativ reflectare justă, dar limitată, aproximativă a realității. /<lat. ad de verum Forme diferite ale cuvantului adevar: adevaruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADEVĂR: ADEVĂR s. 1. (FILOZ.) real, realitate. (Noțiunea de adevar.) 2. realitate, veridicitate, (livresc) veracitate, (învechit) veritate. (adevar unei opere literare.) 3. autenticitate, exactitate, exactitudine, justețe. (S-a confirmat adevar celor spuse de el.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Adevăr: Adevăr ≠ eroare, minciună, fals, falsitate, neadevăr Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adevăr: adevăr substantiv neutru, plural adevăruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CINE ADEVAR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adevăr Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adevăr dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ADEVĂR adevăruri n. A spune adevărul. • Într-adevăr sau în adevăr de fapt; în realitate. • adevăr obiectiv reflectare a realității existente, independent de conștiința omului. Adevăr relativ reflectare justă, dar limitată, aproximativă a realității. Noțiunea de adevăr. Există mult adevăr în acest roman. S-a confirmat adevărul celor spuse de el. Noțiunea de adevăr. Adevăr unei opere literare. S-a confirmat adevăr celor spuse de el. |
GRAMATICA cuvântului adevăr? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adevăr. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adevăr poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE adevăr.? Vezi cuvântul adevăr. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adevăr.?[ a-de-văr. ] Se pare că cuvântul adevăr. are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL adevăr Inţelegi mai uşor cuvântul adevăr dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu adevară, De adevară, Într-adevară = cu adevărat, într-adevăr |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL adevăr |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ac de mașină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul adevăr are forma: adevăruri
