eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cin


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Cin [ cin ]
VEZI SINONIME PENTRU cin PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cin în mai multe dicționare

Definițiile pentru cin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN1, cinuri, substantiv neutru (Învechit)

1. (În orînduirea feudală) Poziție socială înaltă. vezi rang. Nici lacom de avere, nici de cinuri, mulțămit cu cît avea, cu cît n-avea. CREANGĂ, A. 135. Boierii netezindu-și bărbile mari și tufoase, după rang și cin, striga. RUSSO, S. 17.

2. Ordin călugăresc sau preoțesc; tagmă. Colegii mei de la teologie... Toți au pătruns în învățămîntul secundar, în cinul preoțesc și prin felurite alte servicii. GALACTION, O. I 24. Traiul tihnit al sfîntului său cin îl înzestrase cu un adevărat pîntece de egumen. HOGAȘ, DR. 246.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cin
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cin:
cin2 sn [Atestat: CORESI, EV. 17/30 / Plural: cinuri / Etimologie: vsl цинъ] (Iuz) 1 Poziție socială (înaltă). 2 Categorie. 3 Rang. 4 Clasă. 5 Grad. 6 Tagmă. 7 (Pex) Fel. 8 Breaslă. 9 Corporație. 10 (Pex) Grup (organizat) 11 Ordin (preoțesc sau) călugăresc. 12 (Cer) Veșmânt (preoțesc sau) călugăresc. 13 Dregătorie. 14 (Pex) Slujbă. 15 (Pex) Funcție. 16 (Pex) Post. 17 Mulțime de oameni. 18 (Îlav) Din cin până-n cin De la un hotar la altul.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cin
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cin:
cin (cínuri), substantiv neutru –

1. Clasă, rang, categorie. –

2. Breaslă, corporație. –

3. Situație, poziție, funcție. limba slavă (veche) činŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 52); conform în limba maghiara csin.

– derivat încinuit, adjectiv (învechit, afiliat unei corporații sau unui ordin); cinovnic, substantiv masculin (funcționar, vînzător), din limba rusă činovnik (secolul XIX, astăzi rar).
Forme diferite ale cuvantului cin: cínuri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

cin
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cin:


1) cin n., plural urĭ (vechea slavă činŭ, ordin, rang, činovĭhikŭ, oficial, činiti, a compune, a forma; limba rusă čin, rang, ung. csin, eleganță. vezi cinie 1, cinel 2, cinovnic, cislá, citesc, pricină, cinătuĭesc. Vechĭ. Rang, treaptă, stare socială. Tagmă, teapă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CIN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN2, cinuri, substantiv neutru (Rar) Luntre mică, barcă. Moșu-n cin dacă intra, Pe Dunăre se ducea. TEODORESCU, P. P. 569. Mult că nu mergea... Și mi-și întîlnea Un cin de alamă, De nu-i bagi de seamă, Cu vîsle d-argint, Cum n-am mai văzut. TEODORESCU, P. P. 645.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cin
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cin:
cin substantiv verbal BANDĂ. BREASLĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. CORPORAȚIE. DEMNITATE. DROAIE. FUNCȚIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. ÎNDELETNICIRE. MESERIE. MULȚIME. OCUPAȚIE. PÎLC. POST. POZIȚIE. PROFESIUNE. RANG. SERVICIU. SLUJBĂ. STOL. TAGMĂ. TREAPTĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cin
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cin:
cin1 sn [Atestat: MOXA, 355/15 / V: ciun / Plural: cinuri / Etimologie: srb čun] (Îrg) 1 Vas mic pe Dunăre. 2 Luntre mică (pescărească) Si: cinac2. 3 Luntre primitivă, dintr-un trunchi de arbore scobit Si: cinac2.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CIN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN1, cinuri, substantiv neutru (învechit)

1. (În societatea medievală) Poziție socială înaltă.
♦ Stare socială.

2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă.

– Din limba slavă (veche) cinŭ.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

cin
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cin:
cin (cínuri), substantiv neutru

– Luntre, barcă. limba sârbă čun (Cihac, II, 52).

– derivat cinac, substantiv neutru (barcă), din limba sârbă čunak. Cuvinte care se folosesc de-a lungul Dunării.
Forme diferite ale cuvantului cin: cínuri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CIN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN1, cinuri, substantiv neutru (învechit)

1. (În Evul Mediu) Poziție socială înaltă.
♦ Stare socială.

2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă.

– Din limba slavă (veche) cinŭ.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

cin4-
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cin4-:
cin4- [Atestat: DN3 / V: chino-, cin4-ne-, cin4-no- / Etimologie: franceza cyno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la câine. 2 Propriu câinelui.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CIN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN cinuri n. învechit Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară); stare socială; rang. /<sl. cinu
Forme diferite ale cuvantului cin: cinuri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

cin
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cin:
cin n.

1. rang: nici lacom de avere, nici de cinuri Hristos;

2. ordin, stare socială: cin boieresc, preoțesc [slava ČINŬ].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CIN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN2, cinuri, substantiv neutru (învechit și regional) Luntre mică (pescărească).

– Din sârbo-croată čun.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CIN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN2, cinuri, substantiv neutru (învechit și regional) Luntre mică (pescărească).

– Din limba sârbă čun.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CIN
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN substantiv (termen bisericesc) tagmă, (învechit) ceată, schimă. (cinul preoțesc.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

CIN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN substantiv (termen bisericesc) tagmă, (învechit) ceată, schimă. (cin preoțesc.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cin
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cin:
cin (ordin preoțesc, luntre) substantiv neutru, plural cínuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CIN
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN substantiv (Olt.) pream. (cinul este o luntre mică.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

CIN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIN:
CIN substantiv (Olt.) pream. (cin este o luntre mică.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cin
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cin:
cin (învechit, regional) substantiv neutru, plural cínuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cin
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cin:


3) cin, a -á vezi intr. vezi cinez.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

cin
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cin:
cin3 pin vezi cine
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CIN'
cimuruicimuruírecimuruítCINCINcin-spre-zeceCINÁcinabárcinabór

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cin
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
17/30 / Plural: cinuri / Etimologie: vsl цинъ] Iuz 1 Poziție socială înaltă.
18 Îlav Din cin până-n cin De la un hotar la altul.
Cin1 sn [Atestat: MOXA, 355/15 / V: ciun / Plural: cinuri / Etimologie: srb čun] Îrg 1 Vas mic pe Dunăre.
Cin4- [Atestat: DN3 / V: chino-, cinne-, cinno- / Etimologie: franceza cyno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la câine.
CIN cinuri n.
Cinul preoțesc.
Cin preoțesc.
Cinul este o luntre mică.
Cin este o luntre mică.

GRAMATICA cuvântului cin?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cin.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cin poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cin sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul cin are forma: cínuri
VEZI PLURALUL pentru cin la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cin?
Vezi cuvântul cin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cin?
[ cin ]
Se pare că cuvântul cin are o silabă

© 2024 qDictionar.com