 | as |
|
| Cîine [ cî-i-ne ] VEZI SINONIME PENTRU cîine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciine în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎINE: CÎÍNE, cîini, substantiv masculin (Și în forma regională cîne) 1. Animal mamifer carnivor, din aceeași familie cu lupul și cu vulpea, domesticit și folosit pentru pază, vînătoare etc. Cînele zvîcni înainte și prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni... «Te-or răzbuna copiii mei! – Și-acum mă taie, dacă verb reflexiv:ei, Și-aruncă-mă la cîni!» COȘBUC, P. I 114. Mînia lui dumnezeu, ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. Păcat, sărmanul, să moară ca un cîne. CREANGĂ, P. 330. În satul fără cîini, te plimbi fără băț (= unde nu te simți în primejdie, nu-ți iei măsuri de apărare). • Expresia: (Despre două sau mai multe persoane) A trăi ca cîine cu pisica sau a se mînca ca cîinii = a nu se înțelege de loc, a trăi în certuri, în dușmănie. A tăia frunză cîinilor (sau la cîini) = a trîndăvi, a nu lucra nimic. A trăi ca cîinele la stînă = a trăi bine. A petrece ca cîineie în car = a petrece rău. Nu e nici cîine nici ogar = n-are nici o trăsătură distinctivă. Nu-i numai un cîine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Cîinele care latră nu mușcă = cel care face multă gură nu e totdeauna cel mai primejdios. Îi mănîncă cîinii din traistă vezi mînca. Cîine-cîinește vezi cîinește. Porc de cîine vezi porc. A ieși ca cîinele din iarnă = a fi foarte slab. A da cu căciula în cîini vezi căciulă. Viață de cîine = viață grea, lipsită de bucurii. • (Ironic) Umblă cîinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e belșug. (Cu o construcție mai rară) Trăiesc de cînd cîinii purtau colaci în coadă. ALECSANDRI, T. I 358. • figurat Nume dat unui om rău, hain. Ne-ai vîndut cu mîinile legate, cîine! DAVIDOGLU, O. 111. • Expresia: A fi cîine = a fi rău, hain. Destinul ne-a fost cîine. TULBURE, vezi R. 26. Dar, zău, doru-i mare cîne, Peste multe dealuri vine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 93. A-i fi cuiva cîine = a te purta cu cineva cu cruzime, în mod hain. 2. Compuse: cîine-de-mare = specie de pește de mare cu pielea foarte tare; cîinele-mare = numele unei constelații boreale (din care face pafte și Sirius, cea mai luminoasă stea de pe boltă); Cîinele-mic = numele unei constelații boreale, între Hydra și Orion; cîinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cîrlig osos la unul din capete. Cînele-babei e flocos ca un cîne și mușcă. MARIAN, INS. 277; laptele-cîinelui vezi lapte. – Variantă; (Transilvania, Moldova) cîne substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cî́ine: cî́ine (cîini), substantiv masculin – 1. Cîine. – 2. Om fără suflet, tiran. – 3. Masă de dogar. – Variante (Moldova) cîne. Mr. cîne, megl. cǫini, istr. căre. latina canis (Pușcariu 367; REW 1592; Candrea-Dens., 337; DAR); conform albaneză kjiën, italiana cane, prov. ca, limba franceza chien, spaniolă (gal.) can, portugheză cão. Forma cîine, cu i posterior (ca mîine, pîine; conform și spîimînta), proprie Muntenia, a fost aproape general adoptată în literar; totuși sînt numeroși scriitori de origine mold. sau trans. care continuă să scrie cîne. derivat cîinărie, substantiv feminin (haită de cîini); cîiner, substantiv masculin (Moldova, persoană care strînge cîini vagabonzi); cîinesc, adverb (privitor la cîini; crud, neomenos); cîinește, adverb (în felul cîinilor; cu cruzime); cîinime, substantiv feminin (haită de cîini); cîinos, adjectiv (fără suflet); cîinoșie, substantiv feminin (răutate, cruzime). conform L. Șeineanu, Les noms romans du chien et leurs applications métaphoriques în Mém. sociologie Ling., XIV (1906-8), p. 210-75. Forme diferite ale cuvantului cíine: cîini Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CÎINE: CÎINE (latina canis) substantiv masculin 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. În prezent există mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect și ca folosire (ex. ciine de pază, ciine ciobănesc, ciine lup etc.). Longevitatea maximă: 20 ani. • Câine enot vezi enot. 2. (ihtiologie) Câine-de-mare = rechin din Marea Neagră, cu corpul de ciine 1 m lungime, de culoare albăstră-cenușie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (zoologie) Cîinele-babei = larvă mare și păroasă a unor fluturi de noapte. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CÎINE: CÎINE s. 1. (zoologie; Canis familiaris) (rar) lătrător. 2. (entomologie) cîinele-babei = (regional) molie, mîța-popii. (ciine este larva unor fluturi de noapte.) 3. (astronomie) cîinele-mare= (popular) dulăul (articulat); cîinele-mic = (popular) cățelul (articulat). Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CÎINE: CÎINE substantiv 1. Cîinești scris și Cănești (Cat) și Căinești substantiv (17 B II 211). 2. Căiniș b. (17 B IV 312). 3. În formă mold. Cînelea, Ioan (17 A II 105). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIINE' cihótcăcihurézcíicíiacî́inecîinele-micCÎINENICÎINÉSCCÎINÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CÎINE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cîine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CÎine este larva unor fluturi de noapte. |
GRAMATICA cuvântului CÎINE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cîine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CÎINE poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cîine? Vezi cuvântul cîine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cîine?[ cî-i-ne ] Se pare că cuvântul cîine are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CÎINE Inţelegi mai uşor cuvântul cîine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre două sau mai multe persoane A trăi ca cîine cu pisica sau a se mînca ca cîinii = a nu se înțelege de loc, a trăi în certuri, în dușmănie A tăia frunză cîinilor sau la cîini = a trîndăvi, a nu lucra nimic A trăi ca cîinele la stînă = a trăi bine A petrece ca cîineie în car = a petrece rău Nu e nici cîine nici ogar = n-are nici o trăsătură distinctivă Nu-i numai un cîine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face Cîinele care latră nu mușcă = cel care face multă gură nu e totdeauna cel mai primejdios A ieși ca cîinele din iarnă = a fi foarte slab Viață de cîine = viață grea, lipsită de bucurii Ironic Umblă cîinii cu covrigi sau colaci în coadă = e belșug A fi cîine = a fi rău, hain A-i fi cuiva cîine = a te purta cu cineva cu cruzime, în mod hain Compuse: cîine-de-mare = specie de pește de mare cu pielea foarte tare; cîinele-mare = numele unei constelații boreale din care face pafte și Sirius, cea mai luminoasă stea de pe boltă; Cîinele-mic = numele unei constelații boreale, între Hydra și Orion; cîinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cîrlig osos la unul din capete Ihtiologie Câine-de-mare = rechin din Marea Neagră, cu corpul de c Zoologie Cîinele-babei = larvă mare și păroasă a unor fluturi de noapte Entomologie cîinele-babei = regional molie, mîța-popii Astronomie cîinele-mare= popular dulăul articulat; cîinele-mic = popular cățelul articulat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bandă de imagini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
