 | as |
|
| Chiti [ chi-ti ] VEZI SINONIME PENTRU chiti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului chiti în mai multe dicționareDefinițiile pentru chiti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a chiti (forma la infinitiv) A chiti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHITI: CHITÍ1, chitesc, verb IV. tranzitiv (Regional) 1. (Urmat de o propoziție completivă) A crede, a socoti, a judeca. Se prinde-n joc lîngă o fată, care chitește că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163. • reflexiv Mă chitesc eu în mine, cum s-o dau ca să nu mă prindă. CREANGĂ, 47. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau «spre») Nu chitea la altă decît numai ce să facă. SBIERA, P. 24. 2. A pune la cale, a plănui. Și de-aicea unde chitiți să mereți? HOGAȘ, M. N. 192. Da știi c-ai chitit-o bine, măi Chirică? CREANGĂ, P. 163. Nu-i rău, măi Ștefane, să știe băietul tău oleacă de carte, nu numaidecît pentru popie, cum chitește Smaranda. CREANGĂ, O. A. 43. • reflexiv unipersonal Nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nemerește. CREANGĂ, P. 8. 3. A potrivi, a aranja. Prinse masa care o pusese jos, o chiti bine pe pămînt. RETEGANUL, P. I 63. ♦ A împături (un obiect de pînză). Chitește cămășile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHITI: CHITÍ3, chitesc, verb IV. tranzitiv (Regional) 1. A ținti (cu arma, cu piatra etc.), a ochi; prin extensie a lovi, a nimeri. Zvrr! de verb reflexiv:eo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. CREANGĂ, A. 49. Mi-l chitește, Drept înfrunte mi-l lovește. ALECSANDRI, P. A. 49. • absolut Aduceți arce. Și voi, dragii mei, iscusință, chitiți bine. NEGRUZZI, S. III 211. Un șoiman mehedințel Care știe să chitească, Rîndurica s-o lovească. ALECSANDRI, P. P. 292. ♦ A învîrti o armă; a potrivi lovitura unei arme. Paloșul din sîn scotea, Ș-așa bine-l învîrtea, Ș-așa bine mi-l chitea, Că pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului. ALECSANDRI, P. P. 73. 2. A arunca o privire, o căutătură; a alege din ochi. El degrabă-n jur chitește verb reflexiv:un ocol, căci e pierdut. COȘBUC, P. I 225. Cum ajunge în pădure, chitește un copac care era mai mare. CREANGĂ, P. 46. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chiti: chití1 [Atestat: VARLAAM, C. II, 44/2 / V: (reg) chichí / prezentul indicativ: chititésc / Etimologie: srb kititi, bg китити] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) împodobi cu chite de flori. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) dichisi. 5 verb tranzitiv: (Pop) A-și aranja hainele, podoabele sau lucrurile dintr-o casă. 6 verb tranzitiv: (Reg; îe) A chiti pe cineva A-i face cuiva un rău. 7 verb tranzitiv: (Reg) A clădi. 8 verb tranzitiv: (Reg) A repara. 9 verb tranzitiv: (Fig; reg) A plănui. 10 verb tranzitiv: (Reg) A potrivi (lucrurile) în așa fel încât... 11 verb tranzitiv: (Mol) A chibzui. 12 verb tranzitiv: (Pop) A crede. 13 verb tranzitiv: (Pop) A propune. 14 vi (Înv) A-și aduce aminte. 15 vi (Înv) A medita. 16 verb tranzitiv: (Înv) A observa. 17 verb reflexiv: (Buc) A se îngriji. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHITI: CHITÍ2, chitesc, verb IV. tranzitiv (Regional) A împodobi, a găti (cu chite de flori). Flori mîndre culegea Și-n cunună le făcea Și la Gruia le ducea Și lui din grai îi grăia: Frate, frățișorul meu, Cînd va fi ospățul, tău, Eu cu toate te-oi chiti. BIBICESCU, P. P. 311. Mireasa stă în cămăruță chitită ca de joc și așteaptă să-i vie rîndul. SEVASTOS, N. 56. Să știu că bade-ar veni, Casa mîndră o-aș chiti. popular Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru chiti: chiti verb vezi APRECIA. ARANJA. ARUNCA. AȘEZA. AVÎNTA. AZVÎRLI. CHIBZUI. CLASA. CLASIFICA. CONSIDERA. CREDE. DISPUNE. DISTRIBUI. GĂSI. GÎNDI. GRUPA. INTENȚIONA. ÎMPĂRȚI. ÎNTOCMI. JUDECA. OCHI. OPINA. ORDONA. ORGANIZA. ORÎNDUI. PLĂNUI. POTRIVI. PRECIPITA. PROIECTA. PUNE. REPARTIZA. REPEZI. RÎNDUI. SĂRI. SISTEMATIZA. SOCOTI. ȚINTI. VIZA. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chiti: chití2 [Atestat: ALECSANDRI, P. P. 73/27 / prezentul indicativ: chititésc / Etimologie: srb hititi (hitati)] (Reg) 1 verb reflexiv: A se repezi. 2 verb reflexiv: (Îlv) A se chiti pe fugă A fugi. 3 verb tranzitiv: A ținti cu arma sau cu piatra. 4 verb tranzitiv: (Pex) A trage cu o armă. 5 verb tranzitiv: A remarca o persoană sau un lucru. 6 verb tranzitiv: A nimeri (ținta). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHITI: CHITÍ2, chitesc, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; prin extensie a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din limba sârbă hititi (prin apropiere de chiti1). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHITI: CHITÍ2, chitesc, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; prin extensie a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sârbo-croată hititi (apropiat de chiti1). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHITI: CHITÍ1, chitesc, verb IV. (popular) 1. tranzitiv, intranzitiv și reflexiv A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ tranzitiv A pune la cale; a plănui. 2. tranzitiv A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din sârbo-croată kititi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHITI: CHITÍ1, chitesc, verb IV. (popular) 1. tranzitiv, intranzitiv și reflexiv A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ tranzitiv A pune la cale; a plănui. 2. tranzitiv A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din limba sârbă kititi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru chiti: chití (a chiti) (a socoti, a aținti, a împodobi) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele chitésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea chiteá; conjunctiv prezent 3 să chiteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru chiti: chití (a socoti, a aținti, a împodobi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele chitésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea chiteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural chiteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CHITI' chiternaChiț/escuCHITEZESCUchítfăCHITÍchitiáșchițibíechițiboáicăCHIȚIBÚȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL chiti Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului chiti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 44/2 / V: reg chichí / prezentul indicativ: chititésc / Etimologie: srb kititi, bg китити] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Înv A se împodobi cu chite de flori. 6 verb tranzitiv: Reg; îe A chiti pe cineva A-i face cuiva un rău. 73/27 / prezentul indicativ: chititésc / Etimologie: srb hititi hitati] Reg 1 verb reflexiv: A se repezi. 2 verb reflexiv: Îlv A se chiti pe fugă A fugi. Chití a chiti a socoti, a aținti, a împodobi popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele chitésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea chiteá; conjunctiv prezent 3 să chiteáscă. |
GRAMATICA cuvântului chiti? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului chiti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul chiti poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE chiti? Vezi cuvântul chiti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul chiti?[ chi-ti ] Se pare că cuvântul chiti are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alb la față?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
