 | as |
|
| Chimen [ chi-men ] VEZI SINONIME PENTRU chimen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului chimen în mai multe dicționareDefinițiile pentru chimen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chimen: chímen sn [Atestat: BIBLIA (1688) / V: chimenmắn, chimenmín, cimín, chim / A și: chimén / Plural: (rar) chimenuri / Etimologie: bg кимих, rs кимихь, tc kimun, mg kömény] (Bot) 1 Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate, cu flori albe sau roșiatice, cu fructe aromatice, care se întrebuințează în medicină și la bucătărie Si: (reg) chimion-de-câmp, chimion-sălbatic, secărea, secărică, secăriță, areu, cărău (Carum Carvi). 2 (Îf chim; șîc chimen-câinesc) Cocoșei-de-câmp (Adonis aestivalus). 3 (Îc) chimen-de-câmp, chimenmin-de-grădină Anason (Pimpinella anisum). 4 (Îc) chimen-de-munte Brioală (Ligusticum mutellina). 5 (Îc) chimen-dulce Molură (Foeniculum vulgare). 6 (Îc) chimen-negru Negrilică (Nigella sativa). 7 (Îc) chimenminul-porcului sau chimenminul-cailor, chimenminul-ursului Plantă erbacee cu flori galbene (Peucedanum campestre). 8 (Îc) chimenul-ursului-de-munte Brie (Athamanta hungarica). 9 (Îc) Chim-de-baltă Planta Oenante aqua. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru chimen: chímen (sud) și chimión (est) m. (limba neogreacă [și vgr.] kýminon, în turcă kimion, despre ar. kemun; ebraică kammôn; limba bulgară kímen și kimión; latina cuminum și cyminum, italiana comino și cimino, limba franceza cumin; germana kümmel, limba rusă kimin). 1) O plantă erbacee umbeliferă originară din estu Mediteraneĭ (cuminum cyminum). Semințele eĭ aromatice daŭ un uleĭ eteric care se întrebuințează în medicină și ca condiment pus în pîne saŭ pe coaja pîniĭ și la facerea licorurilor. – 2) Secărea, altă plantă umbeliferă ale căreĭ semințe se întrebuințează asemenea în medicină și bucătărie (carum carvi). Chimen dulce, anison. Chimen negru, cernușcă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru chimen: chimén substantiv masculin – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. greacă ϰύμινον, în parte prin intermediul limba slavă (veche) kjominŭ, kiminŭ (conform limba bulgară kimén, vezi limba rusă kiminŭ, în limba maghiara kömény, conform Vasmer, greacă, 77). Din același cuvînt greacă provine limba turcă kimion, de unde limba română chimion, substantiv masculin (chimen, Cuminum Cyminum), conform limba bulgară kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – derivat chimioniu, adjectiv (verde închis). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHIMEN: CHÍMEN substantiv masculin Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori mari și roșiatice, ale cărei fructe aromatice se întrebuințează la gătitul bucatelor ca mirodenie și în medicină; crește sălbatică prin fînețe și pășuni sau cultivată (Carum carvi); chimion-de-cîmp, chimion-sălbatic, secărică. vezi chimion. – Accentuat și: chimén. – Variantă: chimín substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CHIMEN: CHÍMEN substantiv masculin (botanică) Plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbrele, ale cărei fructe aromatice sunt întrebuințate ca mirodenie sau în medicină (Carum carvi); chimion-de-câmp. – limba neogreacă kíminon. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru chimen: chimen (chimion) m. plantă cu boabe aromatice, întrebuințată ca condiment și la prepararea unor licheruri fine (Carum carvi). [greacă mod. KYMINON; forma paralelă chimion vine din în turcă kimion, de aceiaș origină]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CHIMEN: CHÍMEN chimeni m. 1) Plantă erbacee umbeliferă, având frunze penate și flori mici, ale cărei semințe aromatice se folosesc ca mirodenii și în medicină. 2) Semințele acestei plante; chimion. /<ngr. kiminon Forme diferite ale cuvantului chimen: chimeni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CHIMEN: CHIMEN substantiv (botanică; Carum carvi) chimion, (regional) secară, secărea, secărică, secăriță, tarhon, (Transilvania) molotru. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHIMEN: CHÍMEN substantiv masculin (botanică) Chimion (1); p. restr. semințele acestei plante. – Din limba neogreacă kíminon. conform limba bulgară kimen. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHIMEN: CHÍMEN substantiv masculin (botanică) Chimion (1); p. restr. semințele acestei plante. – Din limba neogreacă kíminon. conform limba bulgară kimen. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru chimen: chimen substantiv verbal CORIANDRU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CHIMEN: CHÍMEN substantiv verbal chimion. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru chimen: chímen substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru chimen: chímen substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CHIMEN' CHIMBOTEchímbricchimbrícăchimedósCHÍMENCHIMEN-CÂINÉSCchimen-cîinescCHIMEN-DE-MÚNTECHIMEN-DÚLCE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL chimen Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului chimen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Chímen sn [Atestat: BIBLIA 1688 / V: chimenmắn, chimenmín, cimín, chim / A și: chimén / Plural: rar chimenuri / Etimologie: bg кимих, rs кимихь, tc kimun, mg kömény] Bot 1 Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate, cu flori albe sau roșiatice, cu fructe aromatice, care se întrebuințează în medicină și la bucătărie Si: reg chimion-de-câmp, chimion-sălbatic, secărea, secărică, secăriță, areu, cărău Carum Carvi. 2 Îf chim; șîc chimen-câinesc Cocoșei-de-câmp Adonis aestivalus. 3 Îc chimen-de-câmp, chimenmin-de-grădină Anason Pimpinella anisum. 4 Îc chimen-de-munte Brioală Ligusticum mutellina. 5 Îc chimen-dulce Molură Foeniculum vulgare. 6 Îc chimen-negru Negrilică Nigella sativa. 7 Îc chimenminul-porcului sau chimenminul-cailor, chimenminul-ursului Plantă erbacee cu flori galbene Peucedanum campestre. 8 Îc chimenul-ursului-de-munte Brie Athamanta hungarica. CHÍMEN chimeni m. |
GRAMATICA cuvântului chimen? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului chimen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul chimen poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE chimen? Vezi cuvântul chimen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul chimen?[ chi-men ] Se pare că cuvântul chimen are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL chimen |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Apă de plumb?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
