|
Chiabur [ chi-a-bur ] VEZI SINONIME PENTRU chiabur PE ESINONIME.COM definiția cuvântului chiabur în mai multe dicționareDefinițiile pentru chiabur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHIABUR: CHIABÚR1, chiaburi, substantiv masculin Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pămînt decît poate lucra singur și dispune de importante mijloace de producție; el folosește muncă salariată, exploatînd pe țăranii muncitori și constituie unul dintre elementele cele mai reacționare și mai potrivnice regimului democrat-popular. Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor păminturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 274. În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 287. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHIABUR: CHIABÚR2, -Ă, chiaburi, -e, adjectiv Care are însușirile unui chiabur1; care dispune de avere, înstărit, bogat. El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5. El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207. La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lume – tot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91. Forme diferite ale cuvantului chiabur: chiabur-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chiabur: chiabúr sm, a [Atestat: CALENDAR (1895) / V: cheachiabur, gheachiabur, ceachiabur / Plural: chiaburi, chiabure / Etimologie: tc kjabir] 1-2 (Îoc țăran sărac și mijlocaș) (Țăran) îmbogățit. 3-4 (Om) care dispune de avere în bani Si: (Trs) gazdă, găzdac, (arf) barosan. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CHIABUR: CHIABÚR chiaburi m. învechit Țăran bogat, care poseda pământ și importante mijloace de producție. /<turc. kibar Forme diferite ale cuvantului chiabur: chiaburi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru chiabur: chiabúr substantiv masculin, adjectiv masculin (silabe chia-), plural chiabúri; forme singular chiabúră, genitiv dativ articulat chiabúrei, plural chiabúre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHIABUR: CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv (Țăran) înstărit, bogat. – Din limba turcă kibār. Forme diferite ale cuvantului chiabur: chiabur-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru chiabur: chiabur a. și m. putred de bogat: e chiabur, se scaldă în averile sale PANN. [în turcă KIABIR]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru chiabur: chiabúr (chia-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural chiabúri; adjectiv feminin, substantiv feminin chiabúră, plural chiabúre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHIABUR: CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, substantiv masculin, adjectiv (Țăran) înstărit, bogat. – Din limba turcă kibar. Forme diferite ale cuvantului chiabur: chiabur-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CHIABUR: CHIABUR substantiv (Transilvania) gazdă, găzdac. (chiabur exploata munca țăranului sărac.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru chiabur: chiabur adjectiv verbal AVUT. BOGAT. ÎNSTĂRIT. SITUAT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CHIABUR: CHIABÚR substantiv (Transilvania) gazdă, găzdac. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CHIABUR' chiabchiábăchiaboróichiabúcCHIABÚRCHIABURÁNchiaburáșchiabureánchiabureásă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CHIABUR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului chiabur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Chiabúr sm, a [Atestat: CALENDAR 1895 / V: cheachiabur, gheachiabur, ceachiabur / Plural: chiaburi, chiabure / Etimologie: tc kjabir] 1-2 Îoc țăran sărac și mijlocaș Țăran îmbogățit. CHIABÚR chiaburi m. Chiabur exploata munca țăranului sărac. |
GRAMATICA cuvântului CHIABUR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului chiabur. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CHIABUR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE chiabur? Vezi cuvântul chiabur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul chiabur?[ chi-a-bur ] Se pare că cuvântul chiabur are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CHIABUR |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bază aeriană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|