 | as |
|
| Chemare [ che-ma-re ] VEZI SINONIME PENTRU chemare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului chemare în mai multe dicționareDefinițiile pentru chemare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHEMARE: CHEMÁRE, chemări, substantiv feminin Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare (prin rostirea sau strigarea numelui, printr-o interjecție, prin gesturi, printr-o scrisoare etc.) a dorinței ca cineva să vină aproape sau să se prezinte undeva; invitație. Din adîncuri veni plîngerea singuratică și duioasă a buhnei, ca o chemare omenească. SADOVEANU, O. I 305. Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? EMINESCU, O. I 120. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea. EMINESCU, O. I 170. • (Determinat prin «la întrecere») Chemările la întrecere sînt un puternic stimulent în muncă. ♦ Proclamație. Chemările de 1 Mai ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. 2. Ordin, dispoziție, convocare, invitație cu caracter oficial (adesea scrisă) de a se prezenta în fața unei autorități, pentru a îndeplini o obligație. vezi citație. Chemare sub drapel. Chemare în judecată. ▭ Șiruri de plăieși urcîndu-se la chemarea unui bucium. ALECSANDRI, la TDRG. 3. figurat înclinație, vocație. în acești oameni am simțit... căldura chemării dăscălești. GALACTION, O. I 11 ♦ Misiune, menire, însărcinare. Ei și-au plinit chemarea lor Și i-am văzut murind ușor. COȘBUC, P. I 151. Învățătorul îmi pare a fi un tînăr de ispravă, care-și pricepe chemarea. VLAHUȚĂ, la TDRG. 4. Strigăt, țipăt, urlet. Fiara scoase deodată o chemare fîșietoare și dureroasă, un glas de durere fără nume. SADOVEANU, P. S. 42. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CHEMARE: CHEMARE s. 1. invitare, invitație, poftire. (chemare cuiva la masă.) 2. convocare, invitare, invitație. (chemare lor la direcție, la miliție etc.) 3. invitare, provocare. (chemare cuiva la luptă.) 4. (juridic) citare, citație, invitare, invitație. (chemare cuiva în fața instanței.) 5. (termen militar; concret) ordin, (prin Transilvania și Maramures) poruncă. (A primit chemare și s-a prezentat la unitate.) 6. apel. (O chemare adresată maselor.) 7. (concret) proclamație. (A publicat chemare.) 8. menire, misiune, rol, sarcină, (regional) menință, (livresc figurat) saccrdoțiu. (Și-a împlinit chemare.) 9. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livresc) propensiune, (popular) tragere, (învechit) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin chemare pentru...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chemare: chemáre substantiv feminin [Atestat: PSALT. 13/1 / V: (pop) chiechemare / Plural: chemaremắri / Etimologie: chema] 1 Strigare. 2-3 Rostire, strigare a numelui cuiva cu scopul de a-l face atent, de a-l face să vină. 4 Invocare. 5 Invitare. 6 Invitare făcută printr-un semn, un gest, un semnal. 7 Convocare (cu caracter oficial) la o întrunire, o manifestare publică, în fața unei instanțe judecătorești sau a unei autorități de stat. 8 Citație. 9 (În vechea organizare a învățământului superior; îs) chemare la catedră Procedură de a numi pe cineva într-un post de profesor (sau conferențiar) fără a-l pune să dea un examen special. 10 (Îvr) Denumire. 11 (Fig) Vocație. 12 Misiune. 13 Proclamație. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHEMARE: CHEMÁRE, chemări, substantiv feminin Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit locuțiune ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (concretizat) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit locuțiune 4. figurat Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – vezi chema. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHEMARE: CHEMÁRE, chemări, substantiv feminin Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit locuțiune ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (concretizat) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit locuțiune 4. figurat Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – vezi chema. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CHEMARE: CHEMÁRE, chemări, substantiv feminin Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau prin scris a dorinței ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc; invitație. ♦ (concretizat) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc; citație. 4. figurat Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. 5. Strigăt, țipăt. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru chemare: chemáre forme Acțiunea de a chema. Semnal din trompetă: asta e chemarea regimentuluĭ nostru. figurat Dispozițiune naturală, aplicațiune: acest copil are chemare de artist. Rol, misiune: acest popor are chemarea de a se opune barbariiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CHEMARE: CHEMÁRE chemareări forme 1) vezi A CHEMA. 2) Text oficial care conține un îndemn la o acțiune; proclamație. 3) figurat Atitudine deosebită pentru un domeniu anumit de activitate. /v. a chema Forme diferite ale cuvantului chemare: chemareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru chemare: chemáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat chemării; plural chemări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru chemare: chemáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat chemắrii; plural chemắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CHEMARE: CHEMÁRE substantiv verbal strigăt, țipăt, urlet, zbieret. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru chemare: chemare substantiv verbal STRIGĂT. ȚIPĂT. URLET. ZBIERET. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CHEMARE' chemCHEMÁchemăíchemánCHEMÁREChematCHEMĂTOÁREChemătorchematropísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL chemare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului chemare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Chemare cuiva la masă. Chemare lor la direcție, la miliție etc. Chemare cuiva la luptă. Chemare cuiva în fața instanței. A primit chemare și s-a prezentat la unitate. O chemare adresată maselor. A publicat chemare. Și-a împlinit chemare. Și-a demonstrat din plin chemare pentru. 13/1 / V: pop chiechemare / Plural: chemaremắri / Etimologie: chema] 1 Strigare. 9 În vechea organizare a învățământului superior; îs chemare la catedră Procedură de a numi pe cineva într-un post de profesor sau conferențiar fără a-l pune să dea un examen special. Chemare cuiva la masă. Chemare lor la poliție. A primit chemare și s-a prezentat la unitate. CHEMÁRE chemareări forme 1 vezi A CHEMA. |
GRAMATICA cuvântului chemare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului chemare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul chemare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE chemare? Vezi cuvântul chemare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul chemare?[ che-ma-re ] Se pare că cuvântul chemare are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL chemare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma ax cerebrospinal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul chemare are forma: chemări
