 | as |
|
| Cheltuitor [ chel-tu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cheltuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cheltuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru cheltuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHELTUITÓR: CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adjectiv Care cheltuiește mult, care dă bani cu ușurință pe lucruri de prisos; fără chibzuință, căruia îi place să cheltuiască; risipitor, mînă-spartă. Om cheltuitor. • (Substantivat) Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră in mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248. – Pronunțat: tu-i-. Forme diferite ale cuvantului cheltuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cheltuitor: cheltuitor, cheltuitoroare a [Atestat: COD. CALIMAH, ap. TDRG / Plural: cheltuitori, cheltuitoroare / Etimologie: cheltuia -tor] 1-2 (Înv) Care (se) consumă. 3 Care cheltuiește Si: risipitor, mână-spartă. 4 (Înv) Casier. Forme diferite ale cuvantului cheltuitor: cheltuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CHELTUITÓR: CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost. ♦ (Substantivat, m.; învechit) Casier. – Din cheltui + sufix -(i)tor. Forme diferite ale cuvantului cheltuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CHELTUITOR: CHELTUITOR adjectiv, substantiv risipitor, (livresc) prodig, (rar) risipelnic, (Transilvania și Maramures) prădător, (învechit) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (familial figurat) spart. (Om cheltuitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHELTUITÓR: CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [ pronunție: -tu-i-] – Cheltui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului cheltuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHELTUITÓR: CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [ pronunție: -tu-i-] – Cheltui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului cheltuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CHELTUITÓR: CHELTUITÓR cheltuitoroáre (cheltuitoróri, cheltuitoroáre) și substantival Care cheltuie mult și fără rost; risipitor. [silabe -tu-i-] /a cheltui + sufix cheltuitortor Forme diferite ale cuvantului cheltuitor: cheltuitoroáre cheltuitoróri cheltuitor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cheltuitor: cheltuitór, -oáre adjectiv Risipitor: baniĭ strîngătoruluĭ ajung pa mîna cheltuitoruluĭ (Prov.). Forme diferite ale cuvantului cheltuitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cheltuitor: cheltuitór (-tu-i-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cheltuitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural cheltuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cheltuitor: cheltuitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cheltuitóri; forme singular și plural cheltuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cheltuitor: cheltuitor a. și m. care cheltuiește mult, căruia îi place a cheltui. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cheltuitor: Cheltuitor ≠ avar, econom, strângător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CHELTUITÓR: CHELTUITÓR substantiv verbal casier. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cheltuitor: cheltuitor substantiv verbal CASIER. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CHELTUITOR' CHELTUIÉLNICcheltuiosCHELTUÍRECHELTUÍTCheltuitorchelắuchelyschemCHEMÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cheltuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cheltuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cheltuitor, cheltuitoroare a [Atestat: COD. TDRG / Plural: cheltuitori, cheltuitoroare / Etimologie: cheltuia -tor] 1-2 Înv Care se consumă. Om cheltuitor. Om cheltuitor. CHELTUITÓR cheltuitoroáre cheltuitoróri, cheltuitoroáre și substantival Care cheltuie mult și fără rost; risipitor. [silabe -tu-i-] /a cheltui + sufix cheltuitortor. |
GRAMATICA cuvântului cheltuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cheltuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cheltuitor poate fi: |